Sergiu Jipa: Domnule Țăpoi, după ce v-ați depus candidatura, unii dintre cei care au auzit mesajele dumneavoastră s-au întrebat cine este tânărul care vrea să-i dea un concediu de cel puțin 4 ani actualului primar. Întrebări foarte multe în mediul online. Cine este Eusebiu-Lucian Țăpoi și care este povestea lui?
Eusebiu-Lucian Țăpoi: M-am născut pe data de 30 septembrie 1987, în municipiul Fălticeni, ambii părinți fiind fălticeneni. Am locuit întâi pe strada Republicii, apoi pe bulevardul 2 Grăniceri, dar am copilărit și pe strada Maior Ioan (blocul nemților), unde locuiau bunicii paterni Țăpoi Ilie si Anica. Bunicii au lucrat la fabrica I.C.Frimu, iar părinții mei Țăpoi Ovidiu și Luminița au lucrat la Fabrica de Lapte, respectiv Filatură și Gradinița Specială. Am făcut clasele primare și gimnaziul la Școala Generală nr. 6, actuala Școală „Ioan Ciurea”, de lângă bazarul nou.
După 1990, tatăl meu a deschis mai multe magazine cu mai multe rude apropiate, două dintre ele în zona autogării. Celălalt era situat la parterul unui bloc de pe strada Aleea Trandafirilor (cartierul Maior Ioan n.r.), în apartamentul bunicului meu. Am văzut de mic ce înseamnă să muncești și cum se fac banii. La un moment dat a avut și o mică făbricuță cu un unchi în care produceau pufuleți, pe strada Ștefan cel Mare. Văzând cum tatăl, ajutat de bunici, făcea mici afaceri din care câștiga bani, am căpătat spirit antreprenorial. De asta am și urmat Colegiul „Vasile Lovinescu” (Agricol), unde am fost la clasa A Economic. M-a ajutat să înțeleg ce se află în spatele mecanismelor financiare. În schimb, la facultate am optat pentru Istorie și Relații Politice pentru că începuse să îmi placă mult istoria. Am amintiri frumoase, am făcut și săpături arheologice la Hotin-Ucraina.
S.J.: Ați lucrat în timpul facultății? Dacă ați spus de spirit antreprenorial, mă gândesc că vă doreați să vă produceți banii singur, să căpătați o oarecare independență. Sau asta ar trebui să fie urmarea a ceea ce mi-ați spus mai devreme, doar dacă nu ați trecut cu totul de partea științei evoluției omului – istoria.
E.L.Ț.: Da, îmi doream să fiu independent, plus că am fost o fire rebelă, care voia să facă lucrurile în felul lui. Am avut inițiativă. Nu e vorba că părinții nu ar fi avut posibilități să mă întrețină, dar îmi doream să arăt că pot și eu să muncesc, să mă întrețin singur. Într-o vacanță de iarnă, aveam 20 de ani, am plecat la muncă în Belgia. La sere, unde condițiile erau foarte-foarte grele. Nu eram obișnuit cu așa ceva. Trecusem de la stilou, la muncă 9-10 ore. Acolo am rezistat o lună și jumătate, am câștigat bani, cu care m-am întors acasă fericit. A doua experienta a fost în Olanda, tot într-o vacanță, la cules pe câmp împreună cu un prieten. Am lucrat pe o vreme ploioasă, nu am rezistat mult timp, doar 3 săptămâni. M-am întors acasă, la Fălticeni, și am avut noroc să îmi găsesc repede un loc de muncă. Spun noroc pentru că atunci nu se găseau foarte ușor locuri de muncă, mai ales pentru tineri fără experiență. Un coleg de facultate se angajase la un cazinou din Suceava și, cum se deschisese și la Fălticeni, aveau nevoie de un administrator aici. M-am angajat și condițiile erau bune. Era o firmă străină, o multinațională, cu proceduri și reguli clare. Era un cazinou de lux, Million se numea. Mergeam la ședințe la București, se făceau analize. Când am fost avansat, salariul mi s-a triplat. Mă simțeam bine și important în familie. Doar că după un an și jumătate s-a închis în toată țara, deoarece venise criza economică. Am început iar să caut de muncă și mi-am găsit la Super Bingo Metropolis, ca asistent manager pe tot județul. După un an s-a închis și aici.Apoi am mers la firma de construcții a tatălui meu şi am plecat în străinătate să facem lucrări și ne-am stabilit în Belgia.
S.J.: Ați plecat în altă țară, dar nu muncind pentru cineva, ci pentru propria firmă. Este greu să te adaptezi și să faci afaceri în Belgia?
E.L.Ț.: Ne-am confruntat cu realitatea românului plecat să câștige bani în străinătate, într-o țară în care nu cunoșteam regulile, modul de funcționare al societății și al economiei. În anul 2012, lucrurile în țară nu funcționau. Venise USL-ul (alianța formată din PSD, PNL și PC n.r.) la putere, lucrările erau puține și căutam soluții să ieșim din impas, deoarece eram presați și de un credit contractat pentru a dezvolta firma. Ratele la bancă tot veneau, sora mea era la facultate în București și angajații trebuiau plătiți. Mama deja plecase să muncească în Italia. Prin intermediul unui prieten de-ai tatălui meu am prins o lucrare în Belgia cu firma noastră din România și în septembrie am plecat cu muncitori, cu scule, să facem lucrarea. Nu știam cum este acolo. Imaginați-vă că stăteam la hotel! Am semnat cu un subcontractor, ne-am apucat de reabilitat o clădire. Ne convenea că primeam banii la săptămână! Prima săptămână a fost în regulă, ne-am primit banii; la fel a doua săptămână. Dar, la sfârșitul celei de-a treia săptămâni, cei cu care semnasem contractul au dispărut cu tot cu bani! L-au păcălit pe proprietarul clădirii, de la care încasaseră banii și nu ne-au mai plătiti nici pe noi. Rămăsesem în aer cu totul, noi lucrasem impecabil, dar bani nu am mai primit. Nu știam ce să facem. Tatăl meu ar fi vrut să venim în țară, să începem să căutăm lucrări, dar eu nu a fost de acord. Era tânăr și am simțit că putem să ne descurcăm acolo, doar aveam nevoie de un sprijin pentru început. Și la cine puteam să merg să discut despre lucrări de construcții? La proprietarul clădirii unde lucrasem până atunci. Nu îl cunoșteam personal, dar am aflat unde locuiește și m-am dus direct la ușa lui să mă prezint, să-i explic ce ni s-a întâmplat și nouă, și să ne oferim să continuăm lucrarea, mai ales că știam ce avem de făcut. Domnul David Lustman era un om foarte bogat, care s-a trezit la ușă cu un tânăr de 25 de ani care îi propunea să lucreze cu firma lui din România. M-a primit în casă şi după ce i-am spus cine sunt şi i-am explicat situaţia noastră, m-a rugat să revin după două ore după ce se sfătuiește cu directorul lui. Îmi amintesc perfect ziua, am stat în mașină în fața casei sale și am așteptat acolo până când m-a chemat în casă și mi-a spus că este de acord. Am început să câștigăm bani și am văzut cum se face business acolo. I-am cerut domnului Lustman un împrumut de 6.000 de euro ca să deschidem firmă în Belgia – atunci trebuia să depui un capital în bancă de 6.800 de euro plus alte taxe necesare. Eu mă ocupam mai mult de partea de acte și de căutare a clienților, iar tatăl meu mergea mai mult pe șantiere cu muncitorii. Mă ocupam și de execuție, pentru că tatăl meu nu putea fi pe mai multe șantiere în același timp. Ușor-ușor ne-am dezvoltat și am ajuns acum la trei firme de construcții, două în Belgia și una în România. Societatea comercială de acasă, din Fălticeni, am deschis-o pentru a face export de mărfuri din orașul nostru în special. Mi-am dorit să rămână banii aici și să ajut locul în care, la fel ca majoritatea celor plecați în străinătate, vreau să revin. Nu sunt ipocrit. În Belgia duc o viață bună, așezată, dar pentru mine și pentru familia mea, acasă este la Fălticeni. Nu-i poți permite nimănui să-și bată joc de familia ta, de ţara ta și de asta am decis să candidez. Eu vin acasă foarte des și mă doare ceea ce se întâmplă în municipiul Fălticeni. Din păcate, nu îl mai am alături pe tatăl meu care a decedat în perioada pandemiei, infectat cu Covid, și duc mai departe ceea ce am construit împreună.
S.J.: Tatăl dumneavoastră, Ovidiu Țăpoi, a avut foarte mulți prieteni în oraș, dar și despre dumneavoastră mi-au vorbit fălticeneni din diferite zone ale orașului. Sunteți asociat cu familia.
E.L.Ț.: Ajută și faptul că nu sunt multe persoane cu numele Țăpoi în Fălticeni, cred că trei în total. Și faptul că am locuit în trei zone diferite și am intrat în contact cu oamenii din acele zone încă de mic. Buncii mei au fost destul de cunoscuți.
S.J.: Sunteți căsătorit și aveți doi copii. Ce ne puteți spune despre familia dumneavoastră?
E.L.Ț.: Da, sunt căsătorit, și pot spune că am trei copii cu ajutorul lui Dumnezeu. Diana are 7 ani, Matei are 6 ani iar pe pe Ovidiu-Cristian îl așteptăm să se nască în august. Diana este un copil cu dizabilități, o iubim foarte mult şi dorim ca educaţia şi grija oferită ei în Belgia să fie transpusă instituţional şi pentru copiii cu dizabilităţi din toată România. Motivat de acest gând, am fondat împreună cu câțiva prieteni Asociația Căsuța de Acasă, prin intermediul căreia am reușit să ajutăm foarte mulți copii cu dizabilități în ultimii ani.
Am o soră ingineră in Târgu Mureș, Țăpoi Sabina Maria, căsătorită, stabilită acolo și care lucrează la fabrica Heineken, din cauza lipsei de perspectivă la nivel local.
S.J.: Da, ați anunțat pe o rețea socială că administrația actuală v-a furat un banner chiar în timpul evenimentului de lansare, de asemenea un panou publicitar a fost îndepărtat din curtea Lidl ca urmare a presiunilor făcute de primarul PSD și că au fost presiuni mari și asupra echipei dumneavoastră.
E.L.Ț.: Au făcut ceea ce mă așteptam să facă și ceea ce fac ei de 12 ani. Dar nu aș vrea să mai dezvolt acest subiect. Am spus ce am avut de spus la acel moment și pentru că nu trebuie să tăcem și să acceptăm abuzurile unei administrații corupte. Orașul nu este pe persoană fizică, nu aparține unui clan, Fălticeniul este al nostru, al tuturor.
În altă ordine de idei, trebuie spus că eu v-am solicitat acest interviu pentru că vreau să le vorbesc fălticenenilor despre mine și să mă cunoască. M-au bucurat reacţiile și numeroasele mesaje de susținere pe care le-am primit din partea fălticenenilor. Am intrat în cursă pe ultima sută de metri pentru că am constatat că nivelul presiunilor asupra cetățenilor, asupra mediului de afaceri și asupra funcționarilor, a atins un nivel de speriat. Propun oamenilor o administrație funcțională, bazată pe respect pentru lege şi cetăţean şi pe competenţă. Eusebiu Țăpoi nu își propune să inventeze roata, nu avem nici timp și sigur nu este necesar să inventăm ceea ce deja s-a inventat. Locuiesc de foarte mulți ani în afară, călătoresc foarte mult, am analizat modele diferite de administrații din străinătate și cred că sunt soluții care pot fi aplicate la noi. Eu cred în șansa municipiului Fălticeni de modernizare şi europenizare și soluţiile pentru primărie le voi prezenta, așa cum este normal, în perioada campaniei electorale.
S.J.: La evenimentul de lansare a candidaturii mi-ați vorbit despre efectul traseistului Mîndruță, care a promis schimbarea și apoi a fugit la PSD, adică la cei pe care îi înjura cel mai tare. Vorbeam atunci despre speranța pe care a dat-o fostul președinte USR cetățenilor din Fălticeni și care și-a luat fotoliul din Parlament obținut cu voturile tocmai acelora care nu-și mai doreau PSD și a plecat la PSD. Iluzia speranței care a fost spulberată și dificultatea de a-i convinge pe oameni că nu sunteți la fel ca traseistul Mîndruță care s-a vândut pentru avantaje, cum e locul de muncă obținut pentru fratele lui.
E.L.Ț.: În 2020 s-a creat o anumită așteptare și fălticenenii, care și-au dorit o schimbare, și-au pus speranța în candidatul nostru de atunci. Plecarea lui tocmai la PSD şi faptul că și-a angajat o rudă apropiată la Primăria Fălticeni a generat decepţia electoratului nostru, dar vorbesc de la sine despre caracterul său.
Prin exemplul personal vreau să îi conving pe oameni acum că eu nu sunt la fel, că nu îmi doresc să negociez nimic pentru mine sau pentru vreun apropiat. Nu vreau să primesc lucrări prin administrația publică locală, nu vreau facilități și nici altfel de avantaje. Vreau o administrație competentă și transparentă, în care nu contează dacă ai la poza de profil pe primar, doar pentru că vrei să obții un aviz sau o autorizație de construcție. Ci, urmând doar pașii legali, fără să vorbești cu primarul, fără șpăgi sau intervenții la diverși funcţionari. Cetățeanul simplu trebuie să știe că o administrație nu este un instrument de presiune, folosit pentru a obține bani și avantaje pentru o camarilă pestriță – funcționari, interlopi, contrabandiști, afaceriști, evazioniști tolerați, etc.
Administrația nu este o afacere și funcționarii, indiferent de importanța și rangul lor, trebuie să îi ajute, nu să îi încurce.
Da, s-au făcut lucruri în Fălticeni în ultimii ani și este perfect normal că s-a întâmplat așa. Problema este calitatea acelor lucrări, costurile lor, lipsa de transparență. Sunt 100% sigur că se putea face mult mai bine, mai mult și mai modern.
Fălticeniul se poate moderniza doar printr-o viziune nouă și prin parteneriatul corect dintre Primărie şi cetățeni. Fălticenenii merită un oraș fără corupție, fără bani publici pentru clientela de partid, un oraș democratic în care să se poată exprima liber, indiferent de convingeri, și în care să nu se mai simtă ca pe vremea comunismului.
Acum, în încheiere, vreau să vă aduc aminte de o vorbă înțeleaptă din bătrâni, pe care am să vă rog s-o analizați gândindu-vă la ultimii 12 ani de administrație locală: Ce-i prea mult strică!
SERGIU JIPA
