*scriitorul Vasile Alecsandri s-a răzbunat pe boieroaica Anastasia Greceanu că nu a vrut să îi dea de soață pe fiica ei și, mai mult, l-a umilit numindu-l „scriitoraș” și „coate-goale”
*casa a fost cumpărată de tatăl criticului Eugen Lovinescu, Vasile T. Lovinescu, pentru familia sa numeroasă cu 7 copii
*casa Lovineștilor din Fălticeni a fost naționalizată, iar în casa lui Eugen Lovinescu din București s-a mutat procurorul care a trimis-o după gratii pe soția criticului, o femeie de 71 de ani
Pe strada Sucevei, la numărul 95, ascunsă de traficul infernal și de privirile grăbite ale trecătorilor, o clădire extrem de frumoasă, care a găzduit balurile și petrecerile Anastasiei Greceanu, o boieroaică din Fălticeni, cea care l-a inspirat pe Alecsandri în creionarea personajuiui Coana Chirița. Ulterior, la începutul anilor 1900, a devenit căminul numeroasei familii Lovinescu.
Acum, în jurul acestei case planează vulturașii imobiliari sprijiniți cu proptele politice de la cel mai înalt nivel de influență și încearcă să pună mână pe ea pentru a o trânti la pământ și, în final, pentru a o transforma în istorie. O istorie tristă, dar poate că demersurile noastre se vor auzi la Primăria Fălticeni, care ar putea face o ofertă de cumpărare a casei și ar putea-o transforma într-un muzeu. Poate fi și Muzeul Chiriței, sau poate mai degrabă casă memorială pentru familia Lovinescu, care a marcat istoria acestui oraș, dar mai cu seamă istoria literaturii române. Orice este posibil dacă și dumneavoastră, cititorii Ziarului de pe Net, veți cere celor care conduc destinele acestui târg să conserve adevărata istorie a Fălticenilor, cea a valorilor, de până în anul 1945.
Descopăr cercetând prin cărțile și prin memoria oamenilor că Fălticeniul a fost un târg fabulos, în care au trăit, creat și gândit proiecte importante oameni ai locului, dar care, din păcate, sunt mai apreciați în alte orașe din România decât aici, acasă la ei.
Vă mărturisesc ceea ce am realizat în ultimele săptămâni, de când m-am apucat de această rubrică: nu știam nimic depre adevăratul Fălticeni, care stă ascuns în paginile istoriei și, chiar dacă unii au mai exagerat și am și descoperit câteva cazuri, numărul fălticenenilor născuți sau adoptați care ne pot fi exemple astăzi, într-o lume bezmetică și confuză, este uriaș în comparație cu ceea ce se cunoaște. Și ar mai fi loc de încă un muzeu, dar de unul făcut cu suflet și inteligență, și care să nu încapă pe mâna lui Doamne, ajută!
- Anastasia Greceanu, ridiculizată din condei de amorezul Alecsandri
Anastasia Greceanu, fiica boierului Alecu Balș și soția vornicului Gheorghe Greceanu, nu seamănă cu personajul creat de Vasile Alecsandri, dar scriitorul s-a răzbunat astfel în chip crunt pentru că a fost umilit de boieroaică. Junele Alecsandri a participat, împreună cu boierii tineri din zona Moldovei, la unul dintre balurile organizate de familia Greceanu în casa de la Fălticeni, unde s-ar fi îndrăgostit de fiica Anastasiei, Canano. Ne putem doar imagina atmosfera din această casă, dacă pragul îi era trecut de cei mai cu stare din toată Moldova, de regulă cu studii la Paris și care știau „cum se cheamă franțuzește furculița”.
Tânărul Alecsandri, amorezat peste poate, s-a dus apoi la conacul familie Greceanu de la Valea Glodului să-i ceară mâna fetei, dar mama, din orgoliu, a refuzat pe motiv că nu își poate mărita fiica cu un simplu <scriitoraș> și un <coate-goale>. Episodul este confirmat de prozatorul şi memorialistul Constantin Gane (1885-1962), care știa ce s-a întâmplat cu adevărat de la mama sa, strănepoata Anastasiei Greceanu.
„Anastasia Greceanu, născută Balş, răsbunica mea după mamă, îngropată în biserica de la Valea Glodului (Şomuz în Suceava). E coana Chiriţa a lui Alecsandri. Se zice că acesta a venit la Pârăul Glodului şi fiind rău primit a scris acele piese de teatru spre a se răzbuna. Numirile din piesă corespund cu ale copiilor ei: Guliţă = Georges Greceanu, tatăl lui tante Helene Mavrodi, Calipsiţa = Canano, mama tantei Elleonora…”, textul apare scris de Constantin Gane pe spatele unei fotografii.
Iată cum un refuz brutal al unei femei cu stare și care a reacționat exagerat la cererea în căsătorie a unui biet tânăr scriitor s-a transformat într-o operă literară genială și plină de umor adevărat, care face și acum, la 168 de ani de la prima apariție – Chirița în Iași sau două fete ș-o neneacă (1850)-, deliciul spectatorilor pe scenele marilor teatre.
Poate că această umilință pe care a trăit-o coana Anastasia Greceanu când s-a văzut satirizată în Chirița Bârzoi, numele de scena al al Coanei Chirița, ar fi putut fi evitată printr-un refuz elegant.
Mormântul Anastasiei Greceanu și al soțului acesteia se află lângă biserica din satul Valea Glodului, comuna Vulturești, la 20 de kilometri distanță de Fălticeni, iar în lăcașul de cult mai există încă placa comemorativă dezvelită de către fiii celor doi în anul 1866.
- Casa dinastiei Lovinescu, locul în care criticul lucra în vancanțe
Casa Anastasiei Greceanu de la Fălticeni ar fi fost construită în anul 1850, iar tatăl lui Eugen Lovinescu, Vasile T. Lovinescu, ar fi cumpărat-o pentru numeroasa sa familie cu 7 copii, cu tot cu terenul din spate care ducea până la iaz. În această casă a copilărit criticul Eugen Lovinescu, alături de nepoții săi celebri Anton Holban, Horia Lovinescu, Vasile Lovinescu și de fiica sa Monica. Aici se întorcea în vancanțe după ce s-a mutat la București. Din acest motiv este numită casa Eugen Lovinescu, iar pe fațada ei este montată o placă în care se amintește de critic. Despre Eugen Lovinescu s-au scris foarte multe, dar cel mai bine l-a descris fostul său coleg de gimnaziu, scriitorul Mihai Sadoveanu: „Şi-a vândut demonului cărţilor sufletul şi a fost rob tipăriturilor până la sfârşitul vieţii”.
Cei doi au fost colegi până în anul III, când Sadoveanu rămâne repetent după trei corigențe- latină, greacă și matematică. Criticul a trăit cu adevărat în interiorul cărților, fiind o fire puternic interiorizată, chiar timidă, însă în copilăre a ieșit rar la joacă. Profesor de liceu până în 1938 la Bucureşti, îşi petrece fiecare vacanţă de vară la Fălticeni, lucrând zilnic între 10 şi 12 ore, uneori mai mult. Avea obiceiul, cum venea seara, să iasă la plimbare, tot singur şi cu bastonul atârnat de braţ, spre Băncuţa, ori pe Sucevei la Vale, până la iaz. Uneori putea fi văzut la taclale în cofetăria-cafenea a oraşului, alte ori făcea popas la un depozit de ziare.
Criticul a scris o mare parte a operei sale așezat la masa sa de lucru din Salonul albastru al casei părintești de la Fălticeni.
Casa familiei Lovinescu nu a scăpat de furia comunistă, care a naționalizat-o și, apoi, a trecut-o de la proprietar la proprietar. Astăzi, așa cum am spus mai sus, vor să pună mâna pe ea băieții deștepți sprijiniți politic și care ar cam vrea să o facă una cu pământul pentru a dezvolta, probabil, un proiect imobiliar. Să sperăm că statutul de casă de patrimoniu îi va opri, deși în cazul casei lui Anton Holban nu a funcționat.
- Casa din București, luată de procurorul comunist care i-a condamnat fosta soție!
Casa din București a criticului, în care locuia fosta soție, a fost percheziționată de comuniști după fuga fiicei Monica în străinătate. Ecaterina Bălăcioiu a reușit să salveze un manuscris din Memoriile lui Eugen Lovinescu, publicat postum, dar nu și biblioteca, care este arsă într-o casă conspirativă a Securității.
Fosta soție a fost arestată de comuniști la vârsta de 71 de ani și întemnițată politic în condiții extrem de grele, practic de exterminare, dat fiind că i s- a refuzat dreptul la medicamente și spitalizare. Autoritățile încercau să o determine pe fiica sa și a criticului, Monica Lovinescu, să se întoarcă din Franța. Ecaterina Bălăcioiu a murit în anul 1960, într-o pușcărie comunistă. Un alt asasinat politic inutil îndreptat împotriva unor oameni care nu se potriveau cu dezvoltarea. România se dezvolta, așa cum se dezvoltă un asasin în casa victimei și nu sunt vorbe goale. Procurorul care a decis arestarea Ecaterinei Bălăcioiu, cel care s-a ocupat de cazul femeii de 71 de ani, cel care a decis că este un pericol pentru societatea comunistă și a folosit-o ca momeală pentru fiica ei, s-a mutat imediat în apartamentul criticului, situat peste drum de Facultatea de Drept din București. Casa a fost eliberată de fostul procuror comunist abia în anul 2001, după mulți ani de procese, iar astăzi acolo funcționează Fundația “Casa Lovinescu”. S-a făcut dreptate târziu, dar s-a făcut până la urmă.
Trebuie să amintim că la moartea criticului, deşi erau divorțați, fosta sa soţie, Ecaterina Bălăcioaiu, şi-a îndemnat fiica, Monica, să-i sărute mâna.
- O simplă privire salvatoare
Frumoasa clădire boierească din Fălticeni, de pe strada Sucevei, este înconjurată de interesele unor constructori inventați de capitalismul sălbatic. Actualii proprietari o îngrijesc cu grijă și par a fi oameni cumsecade de vreme ce nu au lăsat-o să se demoleze, așa cum a făcut Primăria Fălticeni (sub toți primarii!) cu o groază de clădiri de patrimoniu sau de o valoare inestimabilă pentru zona Sucevei, nu doar pentru fălticeneni.
Doar că mă tem că vremurile trec, iar un alt proprietar nu ar mai avea aceleași bune-intenții. Mie nu îmi rămâne decât să vă rog ca atunci când treceți pe lângă această clădire să-i aruncați o privire, fie și pentru o clipă. Aceasta poate fi privirea salvatoare, căci de câte ori am întors spatele, buldozerele ignoranței s-au urcat peste istoria noastră și nu văd unde ar fi onoarea noastră dacă le-am lăsa moștenire copiilor noștri blocuri peste case memoriale.
–
–
SERGIU JIPA
