Arhiepicopului Calinic al Sucevei și Rădăuților îi este adusă la cunoștință, on-line, o nouă sesizare la adresa unor preoți, de această dată de către un sucevean care locuiește în străinătate și vine rar în România: “De fiecare dată când revin, încerc să mă apropii de Biserică și să îmi găsesc liniștea sufletească.
Am fost recent la Mănăstirea Sfântul Ioan din Suceava, cu dorința sinceră de a mă spovedi.
Am încercat să vorbesc cu mai mulți preoți, însă răspunsul primit a fost același: “nu primesc oameni noi”.
Mai mult, am fost întrebat de fiecare dată „al cui sunt?”, ca și cum accesul la taina spovedaniei ar depinde de apartenența la un anumit duhovnic.
În înțelegerea mea, spovedania este o taină deschisă tuturor credincioșilor care vin cu sinceritate și dorință de îndreptare, nu doar celor care aparțin deja unui duhovnic.
Preotul este chemat să fie păstor pentru toți cei care îi caută, mai ales pentru cei care nu au un duhovnic stabil sau care vin din depărtare.
Înțeleg că pot exista constrângeri organizatorice sau pastorale, însă pentru un credincios aflat într-o astfel de situație, refuzul repetat lasă un sentiment de respingere și ridică întrebări cu privire la accesibilitatea uneia dintre cele mai importante taine ale Bisericii”.
Calinic îi răspunde că, mai ales în această perioadă, preoții au mult de lucru, așa încât astfel de comportamente sunt oarecum de înțeles și de iertat: “Din câte cunosc, preotul care este de săptămână la racla Sfântului spovedește pe toți cei care solicită acest lucru.
Sunt convins că cei cărora v-ați adresat nu v-au refuzat din rea-voință, ci pentru că, pur și simplu, programul nu le-a permis, fiind implicați în multe și felurite ascultări”.
Altfel spus, nu se poate altfel, situația va continua…
TEODOR PUȘCAȘU
