Trup uscat pe dinafară
Cum te cureți tu de toate, cu stropii mărunți și deși!
Suflet ascuns după sticlă,
Ce bine îți face privirii, ploaia!
Cât de plăcut se luminează gândul când își bea apa…
Cât să-ți faci cărare deschisă
Și să umbli desculț pe pagini înverzite de mantia cuvântului.
–
Cine răzbește prin rece înverzit,
Strecoară pași iuți peste drumul firii
Și sparge cu repeziciune valul întins peste uitare.
În luna martie, nu plouă astfel, mereu.
–