–
Unde ți- e înfumurarea
Chip de lut nesăbuit,
Fața ta e împietrită,
Glasul tău a amuțit.
–
Unde-s frazele nebune
Care te- mpopoțonau,
Te credea- i cel mai de seamă,
Sforile-n sus te trăgeau.
–
Omule sortit pieirii,
Fiindcă nu ai ascultat,
Ai fost aruncat în lume
Din Edenul minunat.
–
Dar nu ți-ai oprit mândria,
Tot te crezi un “cineva”
Parc-ai fi tu centrul lumii,
Parcă poti opri ceva…
–
Esti un peregrin, străine
Treci purtat ca frunza- n vânt,
Când apar furtuni în viață,
Te răstoarnă la pământ.
–
Te-nfiori, te rogi, IL cauți
Vrei să-ți vină-n ajutor,
Simți că Dumnezeu mai poate,
Doar cu El ai viitor.
–
Bocetul ți se aude
Din amurg și până- n zori,
Nu mai poți zâmbi spre soare,
Nu mai poți privi spre flori.
–
Recunoaște- ți azi micimea,
Chiar nu poți să faci nimic,
Molima e uriașă,
Iar tu ești atât de mic.
–
Omule, dă-ți seama bine,
Cine ești și ce dorești,
Căci deasupra ta domnește,
Domnul cetelor cerești,
–
Omenirea azi e- un bocet,
Despre moarte și necaz
Roagă- L astăzi să te ierte,
Schimbă iute-al tău macaz.
–
Cel Ce-I Alfa și Omega,
Creator a tot ce-i viu,
Te așteaptă, Lui te- nchină,
Până nu e prea târziu.
–
ELENA MARIN ALEXE
Frumoase versuri pentru starea actuala, nadejdea-i la Dumnezeu, multumim doamna Alexe !
Stefan Stan
Mulțumiri din suflet!
Multumesc din suflet!