La sfârșitul săptămânii trecute, la Muzeul de Artă Ion Irimescu din așa-zisul municipiu Fălticeni, managerul-preot Teodor Brădățanu a convocat o conferință de presă pentru a se apăra de un articol apărut în urmă cu nici o lună în Revista 22 (pe data de 17.07.2019), care îl punea la zid în privința metodelor și stilului de conducere. În fapt, publicația de la București îi reproșa că se comportă în mod dictatorial cu angajații, îi sancționează fără număr și afișează sancțiunile pe una dintre ușile instituției cu nume, prenume și alte date cu caracter personal de dragul de a scăpa de rudele fostului director (asta am înțeles eu, dar să nu mă credeți pe cuvânt – click AICI pentru articol).

Nimic nou, știam și noi, fălticenenii, din bursa zvonurilor că  popmanagerul Brădățanu are disensiuni cu angajații. Personal, știam și de la legatari testamentari și de la apropiați ai acestora că în muzeu scandalurile se țin lanț și urmează să explodeze, dar credeam că un preot va ști să aducă pacea într-o instituție atât de importantă pentru cultura românească.

ZdpN  nu a fost invitat la butaforia numită conferință de presă probabil pentru că nu suntem agreați în cercul administrației locale, așa încât am participat indirect prin colaboratorii pe care îi avem.

CITEȘTE

http://www.ziaruldepenet.ro/2019/08/02/scandal-cu-iz-penal-la-muzeul-de-arta-ion-irimescu-falticeni-41-de-opere-cu-situatie-incerta-politia-deruleaza-cercetari-managerul-bradatanu-arunca-vina-pe-fosta-conducere-muzeograful-dascalescu/

De ce s-a făcut o selecție a presei? Bănuiesc că adevărații organizatori nu și-au dorit ziariști care să întrebe mai multe lucruri decât erau în program. Nu de la Fălticeni, cu siguranță. Prin urmare, mă văd nevoit să relatez din ceea ce am văzut pe înregistrări, suficiente pentru a spune că am asistat la o butaforie cu un bufon negru de supărare în sală, înarmat cu o cameră, plătit prin zeci de contracte de Primăria Fălticeni și de firme care au contracte cu Primăria și cu un manager la pupitru care nu știa să răspundă întrebărilor după ce tot el aruncase cu informații în ziariști.

Popmanagerul  Brădățanu a acuzat faptul că inventarierea nu s-a mai făcut cum trebuie zeci de ani și că lipsesc lucrări din inventarul muzeului, la începutul conferinței vreo 71, după care s-au identificat vreo 31 și ar mai fi vreo 40 de găsit, dar și pentru „alea” s-au mai cerut lămuriri de la alte instituții de cultură la care s-ar părea că ar fi fost împrumutate. De asemenea, nu erau inventariate vreo 250 de lucrări de alți autori, care se află în depozitul muzeului. O altă acuzație era că fostul director și-a angajat rubedeniile la muzeu -cam jumătate din personalul găsit de managerul Brădățanu la semnarea contractului în 2016. Tot Brădățanu a depus și o plângere la Poliție, care s-a materializat într-un dosar penal. El a mai spus că 3 angajați (dintr-un total de 8) sunt rude ale fostului, rude care îl sfidează și nu îi ascultă indicațiile.

La conferință a participat și muzeograful Marius Dăscălescu, fiul fostului director Gheorghe Dăscălescu, însoțit de o altă angajată, ambii în timpul programului de lucru, pentru a-și susține punctul de vedere la o conferință de presă la care nu fuseseră invitați. Aceștia au spus, în esență, că sunt terorizați de Teodor Brădățanu, care îi sancționează, le vorbește urât, îi blestemă și le caută nod în papură ca să scape de ei.

Până aici ați ascultat părerile părților, acum să vă spun ce știu și cred eu:

1. Muzeul Irimescu nu este teatrul de operațiuni al orgoliilor unor zodii/rude nepotrivite sau al unor manageri fără aptitudini de lideri, așa cum s-a văzut la conferință: dacă lipsesc lucrări, cei vinovați să răspundă de urgență. Nu povești, fapte concrete! Din nefericire, Fălticeniul a fost deposedat de-a lungul anilor (în special 1945-1990) de capodopere care au plecat la muzee mari pentru că așa vroia tovarășul prim. Tocmai de aceea instituțiile actuale trebuie să-și facă treabă.

2. Muzeul nu este stat pe tărâmul axiomei:  nu este suficient să spui că ești preot ca să rezulte automat că nu ai comis abuzuri, iar angajații nu au dreptate automat doar pentru că țipă mai tare.

3. Muzeul Irimescu nu este pe rude, ci pe valori: dacă rudele lui Dăscălescu nu își merită locul acolo, să plece. De asta există departament de resurse umane, să evalueze personalul! Dar dacă își fac treaba, să fie lăsate să și-o facă. Altfel, nu am înțeles ce căuta soția managerului Brădățanu la conferința de presă, în condiția în care doamna nu este angajata muzeului. Întreb: urmează o înlocuire a rudelor cu rude sau preotul-manager nu este suficient de bărbat să ducă singurel o luptă cu angajații?

4. Suspiciunile asupra patrimoniului muzeului ar trebui să genereze automat următoarea măsură: inventarierea de urgență a întregului patrimoniu cultural al municipiului Fălticeni. Astăzi, nu mâine, nu poimâine! Dacă s-a putut fura ieri (repet, doar o bănuială, dar trebuie verificată), se poate fura și de astăzi înainte.

5. Cercetare disclipinară de o parte terță –Primăria printr-o firmă de resurse umane angajată- la muzeu pentru a vedea cine spune adevărul. Brădățanu zice că oamenii i-au sărit în cap deoarece a dorit evaluarea patrimoniului, angajații spun că vrea să scape de ei pentru a-și putea face de cap.

6. Comisia de evaluare a Consiliului Local Fălticeni trebuie să dea câteva răspunsuri : de ce nu au fost detaliate în cadrul deliberativului disensiunile și abaterile semnalate de manager și de angajați? De ce nu l-au susținut pe manager în demersul său și au ascuns orașului situația reală? Dacă angajații au dreptate, de ce nu s-au implicat și au semnat o hârtie și atât?

7. Meseria de manager cu 30 de minute pe zi nu există (tot comisia de evaluare trebuie să verifice pe baza înregistrărilor video dacă este adevărat). Dacă nu ești în stare să ajungi la muncă pentru că te temi de reacția angajaților, ai putea să-ți cauți altă îndeletnicire. Dacă nu ajungi pentru că ai altă treabă, limitează-te la ea. Muzeul are nevoie de un șef, dar au trecut vremurile în care respectul se impunea cu forța.

8. Ce a făcut Primăria ani de zile dacă Gheorghe Dăscălescu a gestionat deficitar (nu îmi permit să spun nechipzuit, deoarece nu am dovada, doar ce a spus actualul manager e prea subțire) patrimoniul cel mai valoros al orașului? Acolo sunt opere de valori inestimabile. Asta poate conduce la ideea că municipalitatea nu este interesată de una dintre cele mai mari avuții ale orașului? Întrebarea trebuie adresată și conducerilor dinainte, evident.

9. De ce managerul nu a cerut din partea Primăriei inventarul anual? Conform legii contabile (ca să folosim argumentația lui Brădățanu) ar cam fi trebuit să îl poată pune la dispoziție. Il putea cere primarului Cătălin Coman, cu care este în relații bune și care deține funcția din 2012. Totuși, sunt 7 ani!

10. Și ultima întrebare: ce se întâmplă cu muzeul până când se stabilește dacă, cine și de ce este vinovat? Dacă mergi la muzeu cu elevii, ne trimite doamna (după cum zice managerul) în parc să facem pipi sau asistăm la scenele de isterie  ale managerului (după cum spun angajații)?

După aceste întrebări, administrația publică locală este obligată să ofere un răspuns cetățenilor care asistă la acest circ ieftin. Dacă angajații din admnistrația fălticeneană pot și li se permite.

SERGIU JIPA

reporter@ziaruldepenet.ro