Răgaz poetic cu Cristina Bărăscu

Revolta sinelui

 

Îmi pare rău, dar în inima mea nu mai încap mărăcini.

Nu mai e loc decât de soare și vânt

Și de verdele din zâmbetul  tău.

 

Pietrele stau cuminți pe caldarâm,

Florile se scutură de rouă

Și aștern cărare răcoroasă în cale.

 

Îmi pare rău, ochii mei nu mai văd marginea,

Se uită la stele și vor un singur sens,

Cu tine de mână…

 

Îmi pare rău, cuvintele mele nu mai pornesc pentru toți,

Roata prefacerii lor nu e rotundă pentru fiecare,

Se ridică precum frunzele în vânt la prima atingere nelegiuită

Și se duc…

 

 

 

CRISTINA BĂRĂSCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please copy the string PmSMs7 to the field below: