Amintirea unui Fălticeni în năruire: astăzi, destinul tragic al medicului erou de război Gabriel Tatos și frumoasa casă lăsată în părăsire – FOTOGRAFII INEDITE DE PE FRONT

de | mart. 3, 2018 | Reportaje, Știri | 8 comentarii

Așa cum am promis în urmă cu două zile, revenim cu un material amplu despre destinul tragic al medicului Gabriel Tatos și frumoasa sa casă, de care astăzi nu se îngrijește proprietarul – onor Primăria Fălticeni- care s-a văzut stăpân datorită unei istorii nedrepte.
Spuneam în titlu de un Fălticeni în năruire și, înainte de a se năpusti asupra tastaturii cei care sprijină  progresul și dezvoltarea comică a urbei, vreau să precizez că mă refer la acel oraș pe care îl putem vedea în cărțile cu imagini și date de altă dată, un oraș care nu mai are nimic a face cu cel în care trăim. Deci, o altă lume cu alți oameni.

 

Imobilul doctorului Gabriel Tatos, chirurg  la Spitalului Stamate din Fălticeni, amintește doar prin arhitectura aristocrată de vremurile frumoase pe care le-a trăit și despre oamenii pe care i-a adăpostit în diverse prilejuri.  Ca o bătrână doamnă forțată să cerșească în vreme ce un șmecher îi ia la sfârșitul zilei mila trecătorilor, casa Tatos este o sursă de cules bani fără nici un efort pentru Primăria Fălticeni. În interior mai stau, dar în condiții de siguranță demne de Evul Mediu, câțiva chiriași. În curte, legea este făcută de câinii comunitari lăsați și ei de izbeliște de onor Primăria Fălticeni, care promite, și doar promite de ani de zile, că le face un spațiu special amenajat. Casa va fi istorie în curând, așa cum  sunt și timpurile pe care le-a trăit. Mai rămâne terenul, care nu se năruie, ci sporește.

Închideți ochii și imaginați-vă că în clădirea dărăpănată de pe strada Republicii nr.1 se strângea pe vremuri protipendada zonei, atât locală cât și din apropiata Bucovinăreuniuni culturale, serate, muzică de cameră și ascultători pe măsură, baluri, nopți de poezie și literatură.

Gabriel Tatos, un fiu de boieri cu rădăcini armenești, s-a născut în anul 1878, potrivit unor surse istorice în comuna Secuieni, din județul Bacău, iar altele vorbesc despre conacul familiei de la Hârtop.  Mama lui făcea parte din familia Baron Kapri din nordul Moldovei. Primii ani de școa­lă îi urmează la Ins­­titutul Caracaș din Iași, o școa­la particulară a unui armean pe nume Ha­ceres Caraca­șian, care a funcționat între anii 1866-1892. Rămâne în Iași pentru studiile liceale, la Ins­titutele Unite. În anul 1898 se înscrie la Facultatea de Me­dicină din București și obține diploma de doctor în medicină (1904). Așa cum erau vremurile, specializarea și-a făcut-o la Paris, după care a ales să se întoarcă în sânul familiei, la Fălticeni, unde mai avea un frate medic, pe Iacob Tatos, chirurg la Spitalul Stamate. Decizia a luat-o cu toate că francezii i-au oferit un post bine remunerat.

Cum provenea dintr-o familie cu stare și proprietăți, el și-a găsit o consoartă pe măsură, pe domnișoara Mitzi, fiica celui mai mare anticar din Viena. Ei au avut doi copii: pe Niky , un băiat înalt, frumos, pe care scriitorul Theodor Cazaban l-a poreclit   Elefantul alb, și pe Bebela, care a fost căsătorită cu George Cazaban, fratele actorului Jules Cazaban.

 

Dr. Gabriel Tatos în Primul Război Mondial, medic în linia întâi

 

*Erou în prima linie a războiului

 –

 –

După căsătorie, dr. Gabriel Tatos și-a construit casa de la baza străzii Maior Ioan (astăzi, strada Republicii nr.1), pe baza planurilor făcute de un arhitect din Viena. Rezultatul a fost pe măsurăuna dintre cele mai frumoase case din oraș, spațioasă și deschisă pentru cele mai importante evenimente ale urbei.

O perioadă, Tatos a lucrat și la Școala Normală Ștefan cel Mare din Fălticeni (de băieți), însă puțină lume mai știe ce a făcut acolo: era medicul internatului.

A plecat pe front în primul război mondial și a dat dovadă de un curaj nebun, pe care superiorii l-au remarcat și răsplătit mai târziu. Nu a fost un medic de război care a așteptat să i se aducă pacienții pe masa de operație, ci a pus mâna pe targă și a adunat răniți din linia întâi alături de brancardieri. Se spune că mantaua sa de ofițer era atât de găurită de gloanțele inamice, încât ajunsese ferfeniță. Până la finalul războiului a fost înaintat la gradul militar de colonel, iar pe piept i-au fost puse, ca răsplată pentru curajul său, două înalte distincțiiSteaua României și Coroana României.

Dr.Gabriel Tatos, al doilea din stânga, rândul de sus

 

Cât timp a fost pe front, în casa sa au fost adăpostiți mai mulți medici ofițeri care slujeau în spatele frontului. Iată ce își amintea unul dintre medicii care au fost mobilizați la Fălticeni în primul război mondial. Vasile Bianu povestește pe scurt despre casa lui Gabriel Tatos, în care era găzduit împreună cu un reputat medic francez, locotenentul Peyre.

Sunt în gazdă în frumoasa şi vasta locuinţă a domnului dr. Gabriel Tatos, mobilizat pe front. Aci se mai află, în aceleaşi condiţiuni de găzduire, şi dl. dr. Louis Peyre, precum şi doi ofiţeri aviatori ruşi.”
*Vasile Bianu, Însemnări din războiul României Mari, I, Institutul de Arte Grafice Ardealul, Cluj, 1926.

Gabriel Tatos, al doilea din dreapta, pe primul rând.

 

*Moartea chirurgului Gabriel Tatos, pedeapsă divină sau un ultim gest de onoare?

Gabriel Tatos se întoarce din război ca un erou și își reia activitatea la Spitalul Stamate din Fălticeni, ca  medic chirurg  și șef de secție, fără pată, cu o reputație impecabilă. Însă destinul i se schimbă brusc în anul 1927, când greșește  operația unei doamne dintr-o familie aleasă din Fălticeni. Pacienta a decedat în urma eșecului medicului și se pornește un adevărat scandal în târg. Pentru a evita procesele umilitoare și o posibilă condamnare la închisoare, doctorul Gabriel Tatos se sinucide în data de 3 mai 1927, când avea doar 49 de ani.

Oamenii timpului au țesut în jurul acestor întâmplări tragice legende pentru a justifica faptul că medicul încununat cu o carieră deosebită, erou de război care a salvat sute de vieți de sub tirul armelor inamice, a greșit!  Cum se putea, altfel!

Se pare că în anul 1927, cu puțin timp înainte de eșecul medical, Tatos a dat dispoziție să fie închis  paraclisul cu turle din mijlocul Spitalului Stamate, în care se oficiau slujbe religioase. Oficial, decizia avea la bază dorința de a se face acolo sală de așteptare, deoarece pacienții și vizitatorii nu aveau un loc de întâlnire. Ce s-a spus că ar fi fost în realitate? Banii care se strângeau de la negustorii din oraș nu erau suficienți pentru a ține în funcțiune micul locaș de cult în condiții decente. Adevărul nu îl mai știe nimeni după 91 de ani de la moartea doctorului Tatos, există doar câteva surse istorice și nu ne rămâne decât să vă expunem toate variantele care au supraviețuit până în prezent. Varianta pedepsei divine este susținută și de folcloristul Artur Gorovei, care vorbește în scrierile sale „de o plată a lui Dumnezeu.  

Varianta este întărită și de o altă întâmplaredupă 1944, comuniștii ordonă să se scoată crucile de pe turlele fostului paraclis, iar muncitorul care execută acest ordin orbește la scurt timp.

Cert este  că doctorul Gabriel Tatos era apreciat pentru blândețea, bunătatea și dăruirea cu care își făcea meseria. Istoria consemnează că nu lua bani de la pacienții săraci, iar unora le plătea chiar rețeta. Dragostea fălticenenilor se vede la înmormântarea sa, la care a participat aproape tot târgul, în ciuda singurei sale greșeli profesionale. Este îngropat la cimitirul bisericii din Șoldănești, într-un cavou construit de constructorul de monumente funerare din Cernăuți, Carol Moscaliuc.

„Cine nu l-a cunoscut? Cui nu i-a spus o vorbă bună cât a fost în viață? A fost doctorul cu totul gratuit al funcționarilor, al pensiona­rilor, al muncitorilor și în defi­nitiv al tuturor acelor sărmani, lipsiți de mijloace, fără deosebire de religie”.
(Citat „Curierul Fălticean” din 1938, cu prilejul dezvelirii bustului doctorului Gabriel Tatos)- sursa araratonline.ro.

 

Colegii și mai marii urbei vor dezveli, în anul 1932, bustul său realizat de sculptorul ieșean Richard Hette, în fața Spitalului din Fălticeni, care a rezistat până în anul 2016, când pe locul statuii s-a montat un container de construcție destinat deschiderii compartimentului CPU (Compartimentul Primiri Urgențe).

Și de această dată s-a văzut respectul adevărat pe care îl poartă admnistrația pentru istoria urbei și pentru personalitățile localedupă ce a fost luat din fața spitalului, bustul medicului a fost trântit în holul primăriei, unde a rămas și acum, pe lângă alte obiecte uitate. (vezi foto realizată în anul 2016)
Probabil că, în locul unui medic, în fața noului Spital municipal din Fălticeni va fi pus bustul vreunui om politic progresist., în viață.  Se promite că  bustul lui Gabriel Tatos va fi montat pe aleea pietonală, în marele plan de transformare a falezei în cimitir hidos al personalităților, fără pic de imaginație și cu mentalitate de colhoznic cu statui la hectar.

 

*Disparița casei dr. Gabriel Tatos lasă liber un teren generos într-o  zonă centrală

Imobilul de pe strada Republicii nr.1, situat chiar la baza cartierului Maior Ioan, pe un teren drept și ademenitor, își trăiește ultimele zile de viață. De la baluri și seri literare, casa a trecut în mâna autorităților comuniste care i-au luat demnitatea frumuseții arhitecturale. După ce a găzduit ani la rând o unitate medicală, o grădiniță, sediul SANEPID, chiriașii au început să vină și să plece fără să le mai știm numele. Vor dispărea și ei, și casa, și istoria casei, iar în pe locul ei va trebui construit ceva. Cine știe ce ne rezervă viitorul, decidenții au în mână arma păstrării sau a distrugerii – doar ultima fiind folosită în acest caz. Amintirea doctorului Gabriel Tatos, pusă de istoria recentă sub semnul unei morți controversate, trebuie readusă în atenție așa cum merită, cu rele, dar și cu bune.

Doar că ne urmărește ghinionul și poate ni se trage de la faptul că sediul Primăriei Fălticeni se află pe strada Republicii, fix la numărul 13.

SERGIU JIPA

reporter@ziaruldepenet.ro

Cavoul doctorului Gabriel Tatos din cimitirul Bisericii Șoldănești

Termeni și CONDIȚII
  • Raspunderea penala sau civila pentru articolele de pe acest site apartine exclusiv autorilor. In cazul in care cineva se simte lezat, poate trimite un drept la replica care va fi publicat in articolul respectiv.
  • ZiaruldepeNet.ro si administratorii sau reporterii/moderatorii ziarului online nu raspund din punct de vedere juridic pentru continutul comentariilor vizitatorilor.
  • Responsabilitatea pentru comentariile postate revine in totalitate utilizatorului care beneficiaza de serviciul de a putea posta un comentariu.
  • Comentariile cu jigniri sau continut vulgar vor fi sterse, iar utilizatorul nu va mai beneficia de acest serviciu.
Sergiu jipa

Sergiu jipa

Redactorul-șef

Your content goes here. Edit or remove this text inline or in the module Content settings. You can also style every aspect of this content in the module Design settings and even apply custom CSS to this text in the module Advanced settings.Content settings. You can also style every 

8 Comentarii

  1. Doru

    Mai sunt astazi la Spitalul Falticeni doctori ca domnul Tatos Gabriel?
    Cei care cunosc astfel de medici ii rog sa lase mai jos comentarii.

    Răspuns
  2. Ciprian Bonis

    Am citit pe nerasuflate toate articolele despre cladirile de patrimoniu si intelectualii Zonei Falticeni. E de respectat tot efortul vostru de documentare si informare a populatiei. Responabili pentru tragerea de mâneca si tragerea la raspundere a tuturor celor cu functii publice, suntem si noi, Societatea Civila, oamenii de rând, pe care multi îi considera invizibili, sau pur si simplu îi ignora cu infatuare, când si cum au chef. Doar ca si ei, ca si noi, sunt tot niste amarâti de muritori de rând, niste piedici efemere în fata continuitatii culturale a acestei zone, a acestui neam. Ce credeti, ca daca aceste personaje îsi aduna averi nemeritate si nemuncite, sau daca-si cumpara N lucruri de lux si-si construiesc N case, ajung zei, nemuritori? Nu! Doar ceea ce e facut cu chibzuinta, cu altruism si pentru întreaga comunitate, ajunge sa aiba continuitate. Casa aceea, ca multe alte imobile, înca mai poate fi salvata. Sectia de URBANISM din cadrul Primariei avea obligatia sa faca un INVENTAR public al tuturor imobilelor de patrimoniu din oras. Au facut ceva în acest sens? Au luat masuri, au ajutat în vreun fel proprietarii acestor imobile în restaurarea si prezervarea lor? Nu! Atunci cu atât mai mare le e vina, cu cât, din câte aflam, aceasta cladire, e în proprietatea Primariei! E rusinos si pentru ei, ca oameni familisti si buni crestini, ce se pretind, cu studii, cu bun gust si bun simt, sa lase lucrurile sa împuta, într-un asemenea hal, chiar sub nasul si sub ochii lor si implicit si ai nostri.

    Răspuns
  3. Boc C

    “marele plan de transformare a falezei în cimitir hidos al personalităților, fără pic de imaginație și cu mentalitate de colhoznic cu statui la hectar” (descriere înfiorator si întepator de realista!), a început deja, prin însasi dislocarea acelui pavaj, înca functional!, deschis, luminos, de pe Aleea Pietonala, oferirea lui, cadou, si transportarea (cu dedicatie!) prin curtile unora, inclusiv de la Politia Falticeni (vezi cazul unei celebre dne, angajata a acestei institutii, care-a avut marea inspiratie de-a se poza, taman în gradina sa, pavata cu aceste dale, si a-si publica pozele pe retelele de socializare!). Inlocuirea sa, cu acele pavele, hidoase si morocanoase, precum o zi, într-o hazna cu mocirla, nu-si avea rostul, caci erau alte locuri ce necesitau lucrari urgente de reabilitare, însa nu cu neaparat cu pavele, ci cu materiale de calitate. Aceste abonamente, la contractele cu statul, si la tocat banii publici, pe care le au unele companii capusa, continua, se mentin, de vreo 30 de ani încoace, sub ochii tuturor oamenilor urbei si cu buna lor informare, tacita, despre tot ce se distruge si despre cine distruge si cine încaseaza banii. Toti vad si stiu cine sunt cei din spatele acestor firme capusa si ce hram poarta, dar nimeni nu îndrazneste sa le bata obrazul, public, acestor parveniti obraznici, si sa-i dea o data pentru totdeauna, la o parte, sa-i puna în banca lor, acolo unde le e locul de hoti, sa-i înlature, sa-i îndeparteze definitiv si irevocabil pentru raul enorm facut întregului oras, oamenilor si zonei limitrofe.

    Răspuns
  4. Mariana Ianos

    …Indraznesc sa-mi spun si eu parerea,ca cetatean al orasului…
    Este laudabil demersul de a publica in” Ziarul de pe Net” articole documentate ,care se refera la case construite in secole trecute si la personalitatile ce le-au facut si locuit candva…
    Consider ,asemeni altor concetateni,ca nu are nici-un rost amplasarea pe aleea pietonala a orasului (asa-zisa “faleza”)unor statui ingramadite,care sa nu determine decat aglomerarea acestui spatiu public de promenada. Este destul de restransa strada pe unde se pot plimba tineri si batrani,copii mai marisori si micuti,in carucioare. Pentru ce ar folosi aceasta intesare cu materiale de constructie,peste ceea ce exista in momentul de fata?.Din punctul meu de vedere (daca ar interesa pe cineva si ce gandesc oamenii orasului!…)nu are nici-un rost!…
    Daca se doreste neaparat sa se faca statui,sa fie amplasate in alta parte a orasului,mai putin densa si cu o suprafata mai mare…Dar poate ca totusi se vor putea folosi banii pentru altceva ,mai util!…
    Cu speranta ca si parerea aceasta conteaza,rog Personalitatile care au discutat si hotarat aceasta amplasare de statui,sa se mai gandeasca si sa schimbe macar,amplasamentul!!!…

    Răspuns
  5. Mircea P.

    Domnule Jipa si Ziaruldepenet va felicit pentru aceste articole, faceti o treaba foarte valoroasa si sa nu va opriti! Va multumesc pentru tot efortul pe care il puneti pentru aceste articole minunate despre patrimoniul falticenean! Astazi avem o mare nevoie de astfel de initiative. Aveti un numar de telefon?

    Răspuns
  6. Emil

    Minunat articol.
    Daca imobilul este in proprietatea primariei inseamna ca ea a perceput chirii. Orice proprietar are OBLIGATIA sa intretina imobilul. Cetatenii urbei pot trage la raspundere primaria pentru degradarea proprietatii intrucit ea apartie urbei (primaria este a urbei).

    Răspuns
  7. anca

    sunt întrutorul de acord cu cele spuse în articol şi cu comentariile. şi eu sunt copil al fălticeniului şi mă dor toate schimbările care-i urâţesc faţa. mai am nelămurire:unora la poate părea poate un chiţibuş, dar… cine a simţit nevoia să schimbe numerotarea caselor pe str. republicii? până în anii 80, când am plecat din oraş, în capătul dinspre maior ioan erau numerele mari (până pe la 300). eu însămi am locuit la nr. 286, lângă Casa Pensionarilor (într-o casă care, apropo, am înţeles că nu mai există.)

    Răspuns
  8. Diana Diaconescu

    Iti multumesc pentru informatii si fascinanta poveste.
    Este obligatoriu ca aceasta casa valoroasă prin construcție si fostul proprietar, sa ramana in patrimoniul orașului.

    Răspuns

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Videoclipuri recente

Se incarca...