ZdpN începe un serial referitor la descoperirile științifice și tehnice, așa cum au fost ele estimate în secolul trecut. Ideile unor vizionari precum Jules Verne, Ian Pearson, Gordon Moore sau Alvin Toffler s-au răspândit și s-au multiplicat rapid, dar câte dintre ele au devenit realitate ?
Revista Știință și tehnică din anul 1983 prezenta informații despre videodiscul numeric, cu referiri la proiectele companiilor Thomson CSF și Philips.
Stocarea informației era o problemă căreia i se căuta asiduu rezolvare, munca specialiștilor fiind îndreptată până atunci spre dezvoltarea benzilor magnetice și a casetelor. Se estima că redarea informațiilor “se va face cu ajutorul unui laser pe suprafața discului imprimat”, dar intervenea un neajuns : “Debitul sistemului cu disc optic numeric este de numai 4 megabiți pe secundă, insuficient pentru un film”.
Astăzi, benzile magnetice și casetele sunt amintire, gadgeturile sunt la putere, spre exemplu, chiar dacă are alte coordonate, memoria internă a unui telefon este de 16 gigabiți.
Proiectele de energie solară erau, în urmă cu 34 de ani, un alt punct de interes. Oamenii de știință considerau că acest “combustibil al viitorului” va înlocui cărbunele și petrolul atunci când acestea vor dispărea. În țările dezvoltate se făceau pași importanți pentru asigurarea apei calde cu “captatoare solare”, fiind prezentat proiectul unui bloc din Japonia, “cu arhitectură bioclimatică, o construcție restrânsă, aproape cubică, ceea ce limitează schimburile de căldură cu exteriorul”. Captatoarele solare se credea că vor avea “formă cilindrică, pentru a le permite să absoarbă razele luminoase provenind din toate direcțiile”.
Tehnica a evoluat rapid, astăzi unele panouri se rotesc după soare, ca să nu mai vorbim de energia obținută din vânt, valuri și ape termale. Cărbunele și petrolul nu au dispărut încă, dar au devenit costisitor de exploatat sau, după caz, armă politică.
Cosmonautul Dumitru Prunariu începea un serial dedicat cuceririi cosmosului, la 2 ani de la zborul sovieto – român Soiuz 40. În afară de informațiile mai mult teoretice expuse, materialele erau ilustrate cu schițe și desene care înfățișau baze spațiale … americane, probabil mai ușor de obținut din presa internațională.
Primariu afirma că “nu ar fi de mirare ca nu peste mulți ani omul să-și construiasă baze permanente de cercetare pe Marte sau pe Venus, să ajungă să înconjoare cea mai îndepărtată planetă a sistemului solar, Pluton, și să-și desfășoare activitatea în interiorul unor platforme spațiale gigant, ale unor miniorașe cosmice”.
De atunci numărul cosmonauților a crescut consistent, au apărut și așa-numiții turiști spațiali, dar încă se lucrează la proiectele miniorașelor spațiale. NASA și-a propus să trimită primii oameni pe Marte până în 2033. În ceea ce privește Pluton, o sondă spațială a transmis primele imagini de pe suprafața planetei.
Dirijabilul de forma unei lentile era considerat, în 1983, “vehiculul mileniului al treilea”, cu o rază de acțiune de 500 km. și având ca principal beneficiar industria turistică.
Aici jurnaliștii din secolul trecut s-au înșelat parțial :dirijabilele respective există, dar sunt apanajul industriei militare.
TEODOR PUȘCAȘU