Vineri, 15 iulie 2016, au debutat oficial Zilele Municipiului Fălticeni printr-o lansare de carte a scriitoarei Saveta Vărăreanu. La Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu” lumea a venit pentru „Suflet de orfan”, carte pe care autoarea a publictat-o în 2014 la Editura „Sfântul Ierarh Nicolae” din Brăila şi care acum a fost prezentată oficial şi la Fălticeni. Autoarea a cedat insistenţelor bunei prietene şi colege Lenuţa Rusu pentru a face această lansare şi în urbea Lovineştilor şi iată, că până la urmă s-a şi întâmplat.
Nerenunţând la calităţile de dascăl, Saveta Vărăreanu a dat temă pentru acasă câtorva membri ai Cenaclului Literar „Eugen Lovinescu” şi iată că vineri aceştia au fost prezenţi la examen. O treabă destul de grea, mai ales că pentru unii se întâmpla pentru prima dată, dar tocmai acest colocviu a fost un adevărat examen de maturitate pentru cenaclişti.
Cuvântul de deschidere l-a avut pretul prof. Bogdan Feştilă care a cunoscut-o pe autoare în diferite ipostaze, de la cea de vecin, până la cea de coleg de catedră, în cadrul aceleiaşi instituţii de învăţământ, şi de la care s-a inspirat pe toate planurile devenirii sale profesionale, de la cele literare până la cele spirituale, ambele lucrând în promovoarea Cuvântului.
D-na Coca Maria Udişteanu a ţinut să accentueze latura dramatică a trăirilor unui suflet de orfan mai ales că îi simte aproape la fel de bine aceste sentimente, şi prin virtutea faptului că şi domnia sa a rămas orfană de tată încă de la vârsta de nouă ani. Aşa că din acest punct de vedere, volumul de memorialistică, „Retrăiri” al acesteia este asemănător cu cel lansat vineri. „Suflet de orfan” prezintă experienţa de viaţă a d-nei Saveta Vărăreanu, care a rămas fără ambii părinţi încă de la doi ani, când urmările războiului se manifestau pregnant, fiind crescută cu mult devotament de către bunicii materni, bunicul fiind supravieţuitorul cel mai înverşunat care a dorit ca ea să ajungă OM MARE. În această carte, sintagma de „om mare” are conotaţii multiple, dar el se pliază cel mai bine pe cea a omului împlinit, fară griji, nicidecum de vedetă aşa cum poate ar putea fi tentat publicul neavizat. Autoarea îşi prezintă experienţa sa de viaţă, prin lipsa unei susţineri familiale, fiind nevoită să se descurce singură, învăţând din necazuri. Ea se adresează direct cititorului îndemnându-l să înveţe din ceea ce ea trăit şi experimentat. Aşa cum au mai specificat şi ceilalti vorbitori, Lenuţa Rusu, Alexa Paşcu, Vasile Moroşan, Nicoleta Hoştinaru, cartea are un puternic impact emoţional lăsând inevitabil urme umede pe obrajii cititorului, fiind un manual „de luat aminte”.
Justificându-şi intervenţia din prisma formării sale profesionale, ca inginer, Gabriel Todică a considerat că aceste învăţăminte adresate direct cititorului pot fi rezumate în proverbul „omul cât trăieşte învaţă” şi că este un bun manual de viaţă pentru tânăra generaţie care consideră că odată cu venirea vacanţei, învăţătura ia şi ea pauză. Venind pe argumentaţia matematică a reducerii la absurd care constă în negarea concluziei şi care, prin demonstraţii succesive, duce la contrazicerea ipotezei, acesta s-a întrebat retoric: „Dacă nu invaţă, omul mai trăieşte?” Se pare că tocmai traumele ce le suferim în viaţa sunt „lecţiile” ce ne fac să trăim, pentru că altfel dacă nu suntem capabili să tragem învăţămintele necesare nu vom şti să ne ferim de pericole şi inevitabil putem sfârşi mai devreme firul vieţii. Saveta Vărăreanu este un supravieţuitor, un om care a învăţăt în fiecare secundă a vieţii ei şi, din marea-i generozitate, ne împărtăşeşte această experienţă.
Cartea, este în acelaşi timp şi un album de familie, în cuprinsul ei fiind răsfirate o mulţime de fotografii, şi, chiar dacă ele vin cu adnotările necesare prin care sunt prezentate personajele din imagine, acestea pot fi slab înţelese de privitor. Cititorul, însă, are privilegiul de a descoperi povestea din spatele acelei imagini. Este un film pe care autoarea ni-l descrie literar şi pe care ea l-a trăit la intensitatea vieţii. Fotografiile sunt portaluri către aceste poveşti, iar pentru că ele sunt preponderent triste, cartea seamănă foarte mult cu „Singur pe lume” a lui Hector Malot, dar dacă ar fi avut o notă mult mai optimistă, Ion Creangă ar fi avut o concurenţă acerbă la „Amintiri din copilărie”. Atâta doar că Saveta Vărăreanu îşi intinde „trairile” pe trei paliere ale vieţii corespunzătoare celor trei capitole: „Suflet de orfan” – copilăria, „Vei fi om mare în viaţa ta” – adolescenţa şi „Omul cel mare” – maturitatea şi deplina maturitate.
Momentul artistic pregătit de Lenuţa Rusu, împreună cu Lidia Zugravu au completat intensa stare de spirit. Melodiile alese, romante, valsuri au fost un purpuriu auditiv ce a făcut ca sala să cânte împreună, ceea ce mie personal îmi aduce aminte de deplina rezonanţă creată de Adian Păunescu la celebrul Cenaclu Flacăra.
Iată că Zilele Municipului Fălticeni au debutat fructuos, cu un sentiment înălţător care au făcut sufletele să vibreze. Şi chiar daca unele sunt suflete de orfan, ele nu au fost singure, cel puţin în acea zi. Şi mai cred ca dintoteauna au avut câte un Înger Păzitor alături, punem pariu?
Gina Maria TODICĂ
Ziarul de pe Net