Anexarea Bucovinei în 1775 la Imperiul Habsburgic a adus multe prefaceri acestui teritoriu, fie ele bune sau mai puţin bune. Dar cu siguranţă înfiinţarea exploatării de sare de la Cacica a fost una benefică. Descoperirea în zonă a unui zăcământ de sare a impulsionat autorităţile austriece ca să găsescă soluţii pentru a pune în valoare această resursă minerală. Astfel, în anul 1798 s-a dat în exploatare aici o salină, aducându-se muncitori şi tehnicieni din diferite provincii ale Imperiului Habsurgic, mai ales din Galiţia, cei mai mulţi fiind de etnie polonă şi de religie romano-catolică.
Satul Cacica se află în judetul Suceava, la 9 km de Solca, pe DJ 209, spre Sud, şi la 18 km de Gura Humorului şi oferă o privelişte deosebită celui ce-i calcă pragul. Prin poziţia ei geografică, localitatea este o „răsfăţată” deoarece este deosebit de frumoasă din punct de vedere peisagistic, decorul fiind creat de păşunile şi fâneţele care se desfăşoară pe terenurile plane ale comunei, cât şi de pădurile de conifere şi de foioase de pe colinele domoale ale Obcinilor Bucovinei.
Denumirea localităţii provine de la „Kaczyka”, ce în ploneză înseamnă „raţă”. Cum şi de ce i s-a atribuit această denumire localităţii, nu se ştie cu exactitate şi nici nu am aflat încă vreo legendă care să justifice această asociere. Putem doar bănui că există vreo legătură între această pasăre şi zăcământul de sare din zonă, de un posibil izvor de apă sărată…
Exploatarea sării a fost unul din principalele deziderate pentru care a şi luat fiinţă localitatea şi datorită căreia s-a şi dezvoltat vertiginos. Specificul acestei exploatări este acela că excavaţiile s-au executat manual, fără utilaje. Sunt 8200 de galerii, armate cu lemn, aflate în bună stare şi astăzi, după mai bine de 200 de ani. Mina este încă în exploatare şi-i deschisă publicului larg, singura cale de acces către galerii fiind treptele de lemn. Exploatarea în scop turistic a salinei este un alt atu foarte important pentru localitate, iar utilizarea sării în scop terapeutic şi, mai nou, în agrement au diversificat motivaţiile turistului de a purcede către Cacica.
***
Salina de la Cacica este un obiectiv turistic în sine şi poate fi vizitată chiar şi în scop terapeutic mai ales pentru aerul puernic ionizat din subsol. Mina are şi ea o istorie a ei şi o descoperi pe măsură ce avansezi în galerii. De fapt ea se identifică cu existenţa localităţii, istoria şi evoluţia ei.
La 21 de metri adâncime, după coborârea celor aproximativ 200 de trepre din lemn, se pătrunde într-o încăpere în care luminile artificiale din jurul crucifixului sculptat în sare te fac să nu realizezi că te afli în subteran. Doar o icoană a Sfintei Varvara – protectoara minerilor – îţi poate sugera discret că totuşi lumina soarelui este mult deasupra. Ne aflăm în capela romano-catolică “Sfânta Varvara”. Ea a fost construită în anul 1806 la iniţiativa preotului polon Jakub Bogdanowicz care a dorit ca minerii romano-catolici să aibă unde se ruga înainte şi după terminarea lucrului, în localitate nefiind nici o biserică la acea dată. Iniţial era căptuşită cu lemn, acesta fiind îndepărtat în anul 1904. Capela este o bisericuţă în toată regula fiind dotată cu altar, icoane, candelabru, amvon şi balcon pentru cor. Altarul şi amvonul au fost sculptate în sare masivă.
La aproximativ 35 de metri adâncime galeria se lărgeşte, aici găsindu-se câteva sculpturi în sare şi basoreliefuri cu tematică religioasă, opera recentă a unor tineri sculptori din zonă, unele fiind inspirate după modele similare de la Salina Wieliczka de lângă Cracovia. Aceste lucrări artistice se completează cu o capelă ortodoxă săpată tot în sare, creând practic o zonă de rugăciune pentru credincioşii ortodocşi.
După acest popas, turistul mai are de străbătut câteva galerii pentru a ajunge la o locaţie unde susurul unei căderi de apă nu poate să nu-ti atragă atenţia. Şi nu-i greu să descoperi lacul artificial de apă sărată. Acesta a fost săpat manual de către mineri 
la o adâncime de 35 metri. Pe pereţii bazinului se pot observa cristale de sare, iar în apa lacului se mai pot zări monede aruncate de turişti ca semn de apreciere a muncii minerilor. Dimensiunile lacului sunt de 10×6 metri şi este îngrădit cu balustradă şi iluminat de câteva reflectoare, cu ani înainte aici făcându-se mici plimbări cu ajutorul unei plute. Acum, în mijlocul bazinului se află o mică fântână arteziană ce susură lin, imitând parcă şoaptele îndrăgostiţilor de altă dată, care îşi declarau iubirea navigând.
O altă încăpere, de astă dată de dimensiuni mult mai mari decât cele de până acum şi aflată în imediata apropiere, este sala de bal. Mai este denumită şi “Sala ing. Agripa Popescu”, (după numele primului director general al Regiei Monopolurilor Statului, aşa cum apare într-un basorelief sculptat în peretele de sare) – se află la adâncimea de 37 metri, are dimensiuni relativ mari: 24x12x12 metri, iar la capete are 3 balcoane, şi ele săpate în sare, pe trei din cele patru laturi ale încăperii. Accesul în ringul de dans se face prin cele două laturi opuse, uşile de acces comunicând cu balcoanele prin intermediul unor scări săpate în stâncă. În această sală se organizau baluri, întâlniri festive, spectacole, fiind şi primul loc de distracţie din zonă.
În unele perioade, sala de dans a primit şi alte întrebuinţări. una din acestea fiind aceea de sală de sport, fiind dotată cu fileu pentru volei. Aşadar, necesitatea unei săli de sport s-a manifestat de mai demult. Acest deziderat a fost îndeplinit de curând prin amenajarea la cca. 75 metri adâncime a unei încăperi de dimensiuni impresionante ce a primit această funcţionalitate. Parţial amenajat, terenul este utilizabil pentru sport, permiţându-se practicarea în condiţii excelente a handbalului, voleiului, basketului şi a tenisului de masă. Se poate incinge şi o miuţa (sau fotbal de sală) dacă-i nevoie!… Practicarea exerciţiului fizic în această grotă, are efecte benefice asupra căilor respiratorii. Aerul ionizat din salină poate fi un adevărat medicament pentru cei bolnavi de astm sau alte afecţiuni pulmonare. De aceea salina este vizitată şi în scop terapeutic.
***
Localitatea Cacica a luat fiinţă odată cu deschiderea salinei, muncitorii romano-catolici care lucrau în mină erau asistaţi spiritual de centrul parohial de la Gura Humorului, primul pastor fiind, începând cu anul 1795, preotul polonez Clemens. În anul 1799, responsabil cu asistenţa spirituală a muncitorilor a devenit preotul polonez Jakub Bogdanowicz. Acesta a apelat la administraţia salinei, care, în anul 1806, a dat dispoziţie să se sape în masivul de sare, la o adâncime de 21 metri, o mare şi frumoasă capelă cu hramul Sf. Varvara, unde se rugau muncitorii înainte şi după terminarea lucrului. În anul 1810 a fost sfinţită o bisericuţă de lemn la Cacica, la care s-a adus în anul 1809, de la o biserică armeano-catolică din Stanislavov, o reproducere a Icoanei miraculoase a Maicii Domnului “Madona Neagră”. În anul 1903 a inceput construcţia unei noi biserici pe locul celei vechi şi a unei case parohiale astfel încât la data de 16 octombrie 1904, ea a fost sfinţită de către arhiepiscopul de Lvov, Józef Bilczewski şi de auxiliarul său, arhiepiscopul Joseph Weber. Noua biserică era construită în stil neogotic, în crucieră, proiectul fiind realizat de către arhitectul Teodor Marian Talowski, profesor la Politehnica din Lvov. Dimensiunile bisericii erau următoarele: 36 m lungime, 17,5 m lăţime în nava centrală, 22 m lăţime în nava transversală, 14 m înălţimea interioară şi 50 m înălţimea turnului, fiind apreciată şi astăzi ca monument de arhitectură. Biserica se află peste drum de salină.
Pelerinajul la Sanctuarul Marian din Cacica organizat în perioada 14-15 august (Sărbătoarea Sf. Marii) este considerat a fi cel mai mare pelerinaj catolic din Moldova, la el participând mai mulţi episcopi din România şi din străinătate, zeci de preoţi şi zeci de mii de pelerini din Moldova, dar şi din alte zone ale ţării sau din străinătate. Până în anul 1949, o garnitură de tren a circulat pe ruta Viena-Cacica tocmai în acest scop. La data de 15 august 1996, biserica din Cacica a fost declarată sanctuar diecezan, apoi prin decretul episcopal al PS Petru Gherghel din 15 august 1997, cu acordul Conferinţei Episcopilor Catolici din România şi în prezenţa nunţiului apostolic Janusz Bolonek, Sanctuarul din Cacica a fost declarat şi recunoscut ca “Sanctuar naţional”.
În Anul Jubiliar 2000, la cererea episcopului Petru Gherghel din 17 ianuarie 2000, biserica Sanctuarului a primit titlul de “Basilica Minor”, titlu acordat de Papa Ioan Paul al II-lea prin Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, la 14 martie 2000, şi proclamat oficial la Liturghia solemnă din 15 august în acelaşi an, de către Cardinalul Luigi Poggi, trimisul special al Sfântului Părinte, înconjurat de numeroşi Episcopi şi preoţi din ţară şi din străinătate, în faţa unui număr impresionant de pelerini.
În faţa sanctuarului marian de la Cacica, a fost construită o piaţă care poartă numele papei Ioan Paul al II-lea, unde este amplasat prin grija autorităţilor centrale şi locale, prin grija părintelui paroh şi a Comunităţii “Dom Polski” din Bucovina şi o statuie a papei. Ea a fost realizată din bronz, în Polonia, cu finanţare asigurată de mai multe primării din voievodatul Silezia, înfrăţit cu judeţul Suceava. Dezvelirea statuii a avut loc la 10 ani după acordarea de către Papă a titlului de Basilica Minor, la eveniment participând arhiepiscopul primat al Poloniei, Henryk Muszynsky, o delegaţie a preoţilor paulini din Czestochova, episcopul de Chişinău, monseniorul Anton Coşa, şi episcopul auxiliar de Iaşi, Aurel Perca.
Biserica adăposteşte importante lucrări de artă. De o rară frumuseţe sunt vitraliile situate în cele 5 ferestre ale prezbiteriului şi care reprezintă cele cinci mistere de slavă ale Rozariului Maicii Domnului, precum şi cele două ferestre uriaşe laterale din navele transversale, din sticlă colorată. În biserică au mai fost amenajate două altare laterale, unul închinat Sfântului Iosif, iar celalalt Sfintei Varvara.
De asemenea, un interes deosebit prezintă şi „Grota Lourdes” de lângă biserică, aceasta fiind o copie a celei din Franţa. Ca urmare a faptului că zidurile bisericii erau ameninţate de apăsarea versantului care alunecase în partea din spate a lăcaşului de cult, a fost necesară efectuarea de lucrări de consolidare a zidurilor. La începutul anului 1908, în mijlocul zidurilor de consolidare construite în spatele bisericii a fost construită o grotă din bucăţi de stâncă în cinstea Maicii Domnului de la Lourdes[1].
***
Tot în apropierea salinei s-a construit de curând un bazin pentru agrement cu apă sărată. E numai bun de distracţie în zilele toride de vară, dar şi pentru puţin tratament pentru boli reumatismale. De altfel ideea e preluată şi de pensiunile din zonă deci puteţi găsi aici şi piscine cu apă sărată.
Aşa că la Cacica găseşti de toate: răcoare şi aer ionizat în mină, aer ozonat pe culmile domoale din jur, priveliştea minunată a peisajului bucovinean, o scălduşcă in apă sărată ca la mare, cazare în pensiuni care mai de care mai primitoare şi, dacă simţi nevoia, reculegere spirituală. În localitate sunt ridicate biserici de toate confesiunile, aşa că afinitatea religioasă n-ar trebui să fie o problemă.
Gabriel TODICĂ
