Deşi îmi gândisem într-o cu totul altă ordine prezentarea mea despre articolele despre arta contemporană, evenimente de ultimă oră m-au răscolit profund şi mi-au schimbat priorităţile.
L-am cunoscut pe Luis Miguel Rodriguez datorită binefacerilor internetului şi chiar discutasem cu dânsul despre realizarea unor proiecte comune.Am rămas surprins să găsesc în domnia sa un om cu suflet mare, atât de mare cât să acopere tot www-ul. Dacă aş fi putut să ajung şi în apropierea sa, cu siguranţă aş fi spus că sufletul său iradiază precum Lumina din Dumnezeu. Poate că nici nu trebuie să fac act de prezenţă ca să constat asta…
Ceea ce m-a răscolit în aşa hal este faptul că domnia sa urmează să fie supus unei operaţii pe cord deschis, un impas care,pe lângă faptul că ne va amâna proiectele la care cutezasem să visăm, ne-a făcut să ne apropiem mai mult pe plan sentimental decât pe cel artistic. Şi eu voi fi cu sufletul alături de domnia sa, mai ales în aceste momente.
Totuşi voi face efortul să mă detaşez de situaţia de fapt şi să încerc să vorbesc mai mult de artistul Luis Miguel decât de prietenul Luis Miguel:
Luis Miguel Rodriguez s-a născut în Havana, Cuba, la 29 septembrie 1959.
La vârsta de 13 ani, abilitățile sale remarcabile în desen l-a propulsat către prestigioasa Academie de Artă “San Alejandro” din Havana, Cuba.
În acest timp, dragostea lui pentru peisajul marin și a lumii subacvatice l-a cam distanțat (temporar) de artă. Doar că ea a revenit în forţă în urma experienţei câştigate ca scafandru, prin explorarea frumuseţii fantastice a recifelor de corali, a faunei şi florei de sub ape. Pentru Luis Miguel Rodriguez, marea a devenit un fel de amantă, un loc unde poate evada din pictură, dar şi de la care se întoarce cu patimă către prima dragoste.
Palmaresul său bogat în artă îl recomandă ca un artist de forţă şi puteţi să vă faceţi idee asupra întregii sale activităţi artistice vizitând pagina oficială de la adresa http://www.arteluismiguel.com dar ceea ce vreau eu să vă prezint este reflexia şi reflecţia mării în arta sa, în reprezentările antropomorfe.
Dincolo de faptul că Luis Miguel Rodriguez pictează în manieră suprarealistă – aşa cum aţi putut remarca şi în imaginile de mai sus – iuziile optice sunt o preocupare permanentă pentru domnia sa. Dar acele iluzii, descrise de traiectoria trasată în artă de către Giuseppe Arcimboldo, se regăsesc oarecum în mod diferit in arta lui Miguel. Găsim şi lucrări precum Preso de su Imaginacion („Prizonierul propriei imaginaţii”) care par „scurse” direct din creaţia arcimboldiană, dar mai ales şi lucrări ce-l face unic în pleiada de artişti contemporani: insulele-femei.
Lucrările vorbesc de la sine. Nu-i nevoie de nici un comentariu. Nu vreau nici eu să stric liniştea conteplării acestor capodopere. Simt totuşi nevoia să atrag atenţia privitorului că sunteţi martorii peisajului marin, aşa cum îl vede de fapt Luis Miguel Rodriguez: ca o iubită scăldată de apă, o insulă de permanentă iubire, un ideal de frumuseţedivină combinat cu o dorinţă carnală terestră. Insulele sale sunt nuduri feminine apetisante ce-ţi stârnesc dorinţi de explorare a naturii precum dorintele carnale!O aventură a îndrăgostitului de natură; natura ingenios personificată! Peisajul devine decor şi decorul personaj. O iubire ridicată la puterea a doua: natură-femeie.Bucuraţi-vă de natură!
Mulţumesc pentru generozitatea dumneavoastră, domnule Luis Miguel Rodriguez, de a ne deschide ochii ca să vedem altfel natura, s-o iubim ca pe propria iubita!
Şi vă urez însănătoşire grabnică pentru că trebuiesă ne mai dăruiţi suflet din sufletul domniei voastre pe care urmează apoi să-l faceţi să vibreze în lucrările ce vă aşteaptă să fie descoperite de penel!
Cu mult respect,
Gabriel Todică
