Drumuri bucovinene (II)

Este destul de frustrant pentru unu’ ca mine, care s-a născut la oraş, să îţi dai seama că totuşi „veşnicia s-a născut la sat”. Am constatatasta căutând obârşia moldavă şi neştiind prea multe despre, am „frunzărit” şi eu internetul, cum se face acum… Şi nu mică mi-a fost surpriza să constat că tocmai la 8 km de locul unde mă născusem, Dragoş îşi stabile capitala noului stat. Şi nu era la oraş cum mi-aş fi imaginat! De fapt acum cred că însăşi noţiunea de oraş mi-a fost puţin deformată trăind de când mă ştiu intr-o localitate în care construcţiile supraetajate făceau parte din peisajul zilnic. Ori această invenţie e relativ recentă. Oraşele medievale se întindeau mai mult pe orizontală decât pe verticală. Ş-atunci de ce Dragoş „a descălecat” tocmai în comuna Baia?

Răspunsul a venit oarecum neaştepat urmărind unul din posturile TV locale. Crainica anunţa „noi decoperiri arheologice în comuna suceveană Baia” prin care se atestă vechimea localităţii, fiind descoperită o locuinţă din perioada precucuteniană„care a fost parţial distrusă de locuirile ulterioare, respectiv de cele din epoca bronzului – nivelurile Costişa şi Noua, apoi de cea din a doua perioadă a epocii fierului – La Tene şi cea din secolul IV D.H.- cultura «Sântana de Mureş», perioadă din care, se pare că, s-a găsit şi un bordei”. […]

V-aţi revenit? Eu incă incerc!… Ce înseamnă asta? E clar până în măduva oaselor că Dragoş n-a găsit aici un loc pustiu! E clar că aici exista o activitate înfloritoare, iar dacă domnia sa a decis să-şi stabilească aici capitala, a avut sigur un motiv întemeiat. E clar că Baia era o citadelă însemnată pentru acele vremuri. Era ceea ce numim noi astăzi oraş!

Comuna Baia

Comuna Baia este situată la 8 km sud de oraşul Fălticeni, judetul Suceava. Este compusă din două sate: Baia şi Bogata. Trecutul său istoric este încă cercetat aşa cum am precizat mai sus. Denumirea localităţii se crede că provine din limba maghiară (Moldvabanya) cear insemna ceva de genul: „Mina Moldovei”. Numai că nimeni nu ştie de nici o mină pe aici. S-a mai numit şi „Târgul Moldovei” dar cu certitudine  a fost unul din cele mai vechi oraşe din Moldova. Dezvoltarea sa timpurie se datorează situării pe o straveche şi însemnată arteră comercială. Aici s-au stabilitşi grupuri de meşteşugari veniţi din Transilvania în a doua jumatate a sec. XIV. Aşa că oraşul a devenit un amalgam de multe comunităţi precum cele germane (saşi, germani din Galiţia), maghiare şi autohtone. Totuşi populaţia catolică a fost destul de însemnată, oraşul având, la un moment dat, două biserici catolice (Biserica Sf. Petru si Pavel şi Catedrala Catolică). Astăzi mai putem vedea ruinele Catedralei.

Baia a devenit cea dintâi capitală a statului feudal Moldova, confirmat prin actele cancelariei lui Ludovic de Anjou. În anul 1359 Târgul Moldovei a dat numele său întregului teritoriu al ţării care s-a eliberat de sub dependenţa maghiarăşi a devenit stat feudal de sine stătător, sub Bogdan I Voievod (1359-1365).

Aşa că nu-i de mirare că putem găsi în această (actuală) comună trei lăcaşe de cult poziţionate foarte apropiat. Un oraş suferă din lipsa de spaţiu, iar acest aspect poate fi o dovadă în acest sens. Din tumultul istoriei noastre, timpul ne-a lăsat întregi două lăcaşe ortodoxe (Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – ctitorie a lui Petru Rareş, şi Biserica „Sf. Gheorghe” (Albă) – ctitorie atribuită lui Ştefan cel Mare), iar dintre cele catolice a supravieţuit în stadiu de ruină doar Catedrala.

Puteţi vizualiza o imagine a târgului de altă dată în fresca actuală din Biserica „Sfântul Gheorghe”. Central este reprezentată Catedrala Catolică „Sfânta Fecioară” iar în stânga şi în dreapta, cele două biserici ortodoxe

.

Însă cel mai important eveniment care a atras celebritatea localităţii este marea bătălie purtată de Ştefan cel Mare împotriva oştilor maghiare ale lui Matias Corvin în anul 1467. Evenimentul este zugrăvit la propriu în zestrea actualei picturi de interior a Bisericii Albe, pe peretele nordic a pronaosului.

Observăm aici că voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt se află în fruntea oştilor moldoveneşti călare pe un cal alb. Steagul Moldovei flutură victorios în timp ce cel ungar este la pmânt, edificând la nivel simbolic victoria oştilor moldoveneşti. În registrul superior, pe mijloc, se observă o cetata în flăcări. Este târgul Baia ce a fost incendiat de oastea lui Ştefan cel Mare şi care a avut ca efect scontat, câştigarea bătăliei de către acesta.

Despre această bătălie Alexandru Vlahuţă scria:

„S-a sculat craiul Ungariei, Matei Corvin, care nu mai putea dormi de vâlva lui Ştefan cel Mare, şi ridicându-şi oastea a răzbătut încoace prin pasul Oituzului, prădând satele în cale, s-a oprit şapte zile la Roman, apoi i-a dat foc ş-a purces spre Suceava. Înserând pe valea asta, şi fiind vreme de iarna şi vifor, s-a tras cu oastea la adapost ş-a tăbărât la Baia, să stea până s-o mai lumina de sus. Iar Domnul nostru, care-l aştepta la porţile Sucevei, văzând zăbava Craiului, n-a mai stat la gânduri, ci iute şi-a luat o mână de sprintenaşi, şi gonind dealurile s-a lasat, în puterea nopţii, ca o vijelie, în lagărul ungurilor, şi atâta i-a izbit de năpraznic şi fără de veste, cât toată falnica oştire a lui Mateiaş, învălmăşită de spaima intunericului şi de trosnetul sinetelor ce-o împroşcau de pretutindeni, a fost în mai puţin de un ceas sfărâmată şi pusă pe fugă. Cică a fost aşa măcel, că urla valea de vaiete, armele scăpărau fulgere-n beznă, pâlcuri întregi se zbăteau stropşite-n picioarele cailor, şi ori încotro fugeau bieţii unguri, tot de Ştefan dădeau. Praful s-a ales până-n ziuă din oastea cea grozavă. Iar trufaşul rege, care venise să cucerească Moldova, de-abia a scăpat, rănit şi dus pe targă, prin cărările munţilor. Pentru amintirea acelei biruinţi, Ştefan a ridicat în Baia “Biserica Alba”; la ruinele ei ţăranii cu dare de mână, păzitorii unei sfinte datine strămoşeşti, duc în toţi anii, în ziua de Sfântul Gheorghe, mâncăruri, băuturi, în vase nou împodobite cu flori, şi fac praznice pentru săraci.”

Aşa că în comuna Baia aveţi de vizitat cel puţin trei obiective pe care eu imi permit să vi le prezint pe scurt.

Catedrala Catolică „Sfânta Fecioară”

Aşa cum am precizat deja, oraşul Baia este o aşezare anterioară descălecării. În ea a stat timp de aproape două veacuri, episcopul catolic al Moldovei.

Catedrala „Sfânta Fecioară” de la Baia a fost ridicată în anul 1410 de către Alexandru cel Bun şi a soţia sa, Margareta Musat datorită faptului că în aceste locuri exista o puternică comunitate catolică. De altfel, soţia domnitorului,  era de neam polonez şi de religie catolică.

Biserica era de tip sală, terminată spre est cu o absidă poligonală şi încheiată spre vest, înspre intrare cu un turn clopotniţă. Era construită integral din piatră făţuită şi brută, fiind asemănătoare edificiilor gotice din Transilvania.

Urcarea pe tronul Moldovei a lui Ştefan cel Mare (1457-1504) a dus la o schimbare a orientării politice, având influenţe şi asupra organizării minorităţii catolice din Moldova, deoarece Polonia nu a mai putut susţine în mod efectiv un episcop în Moldova şi prin urmare Episcopia este întegrată din nou Ungariei. În urma luptei de la Baia din anul 1467 dintre Ştefan cel Mare şi Matei Corvin, orasul Baia a ars din temelii, cea mai mare parte din locuitori s-au imprăştiat şi locuinta episcopului a ramas arsă, iar Episcopul a părăsit această localitate. Astfel, în anul 1523, Episcopia de Baia şi-a încetat existenţa.

Biserica „Sfântul Gheorghe” sau Biserica Albă

Se mai numeşte şi „Biserica Albă” deoarece nu a fost niciodată zugrăvită, fiind atribuită ca şi ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare ce a clădit acest lăcaş după victoria sa asupra oştilor maghiare conduse de Matias Corvin, în urma bătaliei de la Baia din 1467.

Dar unele legende mai vechi, câtşi observaţii din timpul restaurărilor,îndeamnă să se creadă că Sfântul Voievod Ştefan nu a făcut decât să restaureze o ctitorie mai veche, abandonatăşi distrusă poate tocmai în împrejurările razboiului cu Ungaria.

Forma actualăa bisericii se datorează refacerii dintre anii 1906-1915. Este cladităîn plan dreptunghiular, din piatra brutăşi cioplită. Bolţile şi turla sunt refăcute din cărămidă.

În anul 2009 a început zugrăvirea interiorului de către o echipă de pictori ieşeni.

Printre picturile ce împodobesc acum pereţii interiori ai acestui lăcaş de cult se află şi tabloul votiv, situat în naos, pe peretele sudic, în care este reprezentată familia ctitorului. Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt închină biserica Domnului Iisus Hristos, care o binecuvintează. Voievodul este urmat de familia sa: Doamna Maria, fiul Alexandru ca moştenitor al tronului, apoi fiii Bogdan şi Petru, şi fiicele Olema şi Maria, şi Bogdan-Vlad.Aoreolele şi coroanele sunt de asemenea aurite şi în relief, în această reprezentare votivă, voievodul având aoreola de sfânt, fiind respectat astfel tomosul de canonizare a voievodului,dat de Biserica Ortodoxă Romanăîn 20 iunie 1992 la Bucureşti.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din com. Baia

Este una din ctitoriile realizate de Voievodul Petru Rareş. A fost înălţată în anul 1532 şi zugrăvită în anul 1535. Se mai păstreazăîncă atât pictura interioară cât şi pe cea exterioară;

Biserica este construită din piatrăşi cărămidă, în plan rectangular, fără turlă. Concentrând toate elementele funcţionale sub acelasi acoperiş(pridvor, clopotniţă, sanctuar propriu-zis), biserica a adoptat soluţii tipice arhitecturii moldoveneşti.

În 1916 un incendiu devastator o distruge şi reparaţiile încep în 1925.Alte lucrări se executăîntre 1937-1942, fiind conduse de St. Balş.În 1945 este consolidată tâmpla cu frumoasele ei ornamente sculptate şi colorate.

Între anii 1993 si 2005, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Baia, s-au efectuat atât lucrări de conservare-restaurare a picturii, cât şi lucrari de cercetare arheologicăşi de consolidare.

În tabloul votiv apare ctitorul domnitor, Petru Rares, soţia acestuia, Elena Doamna, şi fiul lor, probabil Iliaş.

***

                Iată câte motive aveţi să faceti o incursiune în această localitate! Eu v-am descris aici doar câteva dintre comorile acestui ţinut. Voi încercaţi să le descoperiti pe toate! Simţiţi cum vă cuprinde Istoria?

Gabriel Todică

Ziarul de pe Net