În Cuvânt înainte la” Cartea întilnirilor admirabile”, Anton Dumitriu ne povestește că “unele scrieri nu înseamnă decât foarte puțin sau chiar nimic pentru noi; altele înseamnă foarte mult; dar unele sunt cu adevărat admirabile, atunci când au găsit un răsunet adânc in conștiința și în inima noastră” pentru că ele “ne reprezintă mai mult sau mai puțin pe noi înșine, ele explicitează personalitatea noastră”.
O astfel de admirabiăa carte este “Un album al viselor frumoase” a domnului Eugen Dimitriu. În clipa în care am deschis-o, marturisesc, am avut sentimentul unei întilniri de suflet cu viața mea trecută. Deși orașul arată acum diferit, eu am prins vechea înfățișare, așa că am regăsit, cu nostalgie, străzi si case pe care le-am cunoscut și nu mai sunt, altele care s-au transformat, toate așezate cuminți în paginile albumului dar și în sertarele sufletului meu.
Dar, mai ales, am avut sentimentul apartenenței la o elită. Aproape uitasem câți oameni de seamă din cultura românească dar și universală, și-au legat o însemnată parte a vieții și creației lor de acest orașel de provincie. Cu fiecare pagină întoarsă, primim lecția de viață a unor oameni care au studiat, au scris, au pictat,au făcut muzică, au înființat reviste și tipografii. Mulți dintre ei plecau în lume să-și trăiască visul dar reveaneau mereu în Fălticeniul pe cate îl iubeau atât, chiar și numai pentru a fi ingropați în pământul lui.
Povestind cum s-a născut Albumul, autorul recunoaște că, “oricât s-ar strădui, cuvintele nu pot înlocui fiorul contactului cu o lume mirifică, devenită amintire” așa cum o fac pozele. Din “strânsura de o viață, am izbutit să aleg în jur de 1400. Le-am ordonat, ca să obțin o imagine cât mai clară despre lumea prin care am trecut. Pentru oamenii de seamă ai Fălticenilor și din zona înconjuratoare, m-am oprit la circa 100 de nume…Pozele alcătuiesc mici genealogii în imagini, cu explicații și comentarii suficiente și la obiect”.
Îndrăgostit de oraș, neobosit să tot vorbească despre oamenii locului, domnul Eugen Dimitriu ne daruiește o carte document, cu mărturii extrem de prețioase despre cine suntem, îndreptățind afirmația lui George Calinescu din “Jurnalul literar’ că, “după București și Iași, Fălticeniul este al treilea oraș pe tară ca numar de scriitori din același loc”.
Poate că, prețuindu-i mai mult pe înaintași, ne vom prețui mai mult pe noi și ne vom purta ca atare.
Cu respect, domnule Eugen Dimitriu!
Adriana Mihăilă