LA FORMAREA IDEILOR (3)

         În aşteptarea răspunsurilor, a colaborărilor şi a criticilor dvs. ce vizează rubrica de cultură a Ziarului de pe Net şi pe care vă rugăm să ni le trimiteţi la adresa de e-mail todirel@ziaruldepenet.ro,

vă propunem să vă testaţi cunoştinţele literare,indicându-ne fiecare capodoperă a literaturii pe care o veţi recunoaşte în cele ce urmează:

1. 1.    “turme de oameni, numiţi eroi, care se măcelăresc timp de zece ani neîntrerupt, sub zidurile unui târguşor, pentru o femeie bătrână, sedusă”;

1. 2.    “călătoria unui om viu în pâlnia morţilor, pretext pentru a vorbi de rău pe morţi şi pe cei vii”;

1. 3.    “un nebun slab şi un nebun gras, care pleacă în lume, să se aleagă cu ciomăgeli”;

1. 4.    “un războinic ce-şi pierde mintea pentru o femeie şi se distrează smulgând din rădăcină stejarii din pădure”;

1. 5.    “un laş, care, pentru a răzbuna pe tatăl său asasinat, face pe o tânără fată, care-l iubeşte, să moară şi alte diverse personaje”;

1. 6.    “un diavol şchiop, care desface acoperişurile caselor, ca să dea la iveală lucruri ruşinoase”;

1. 7.    “aventurile unui om mediocru, care face pe uriaşul între pigmei şi pe piticul între uriaşi, inoportun şi ridicol totdeauna”;

1. 8.    “odiseea unui idiot, care după un şir de nenorociri burleşti susţine că lumea aceasta e cea mai bună din toate lumile posibile”;

1. 9.    “peripeţiile unui profesor demonic, servit de un demon profesoral”;

10.“plictisitoarea poveste a unei adultere de provincie, care se plictiseşte şi la sfârşit se otrăveşte”;

11.“ieşirile oratorice şi neînţelese ale unui profet însoţit de un vultur şi de un şarpe”;

12.“un tânăr sărac şi înflăcărat care asasinează pe o bătrână şi apoi, imbecilul, nici nu ştie să se bucure de prada sa şi sfârşeşte prin a se preda în mâinile poliţiei”.

Lista de mai sus apare într-o carte pe care vă provocăm, de asemenea,  să o numiţi (13) şi a fost alcătuită de către personajul principal, putred de bogat şi ignorant la culme, ce părea că reuneşte în el “un Asmodeu cu violenţa lui cinică şi un Caliban,cu oarba lui grosolănie de brută”.

Se pare că ideea acestuia de a comanda unui erudit să i se pregăteasxă o listă

foarte restrânsă a capodoperelor literaturii stă la baza întocmirii, de către editurile româneşti de astăzi, a colecţiilor de felul:”100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă” sau “101 de cărţi de citit într-o viaţă”.

Faptul că “recititorii” vor întâlni, uneori, la subrubrica noastră CARTEA  DE

RECITIRE, argumente în favoarea lecturării unor cărţi din asemenea colecţii este o simplă întâmplare, ce nu are legătură decât cu subiectivismul nostru, fiindu-ne străină cu totul intenţia de a fi de folos snobilor ce le-au cumpărat “la metru”, pentru a-şi epata musafirii, când s-ar fi putut mulţumi cu doar cotoarele.