SUAV ANAPODA
Urcă în fiecare noapte la mine,la etaj,
vânătorul cu calul lui.Sună,destup odaia,îi aşez în fotolii
şi scot rachiul.Calul ronţăie capodopere şi bea
discuri de patefon.Discutăm despre vreme.Mi se
prezintă vietăţile împuşcate:o căprioară,un urs,un mistreţ.
Zvârlim totul pe plită şi apoi moţăim.Calul
îşi pileşte potcoavele,cască,apoi vânătorul zice:
Ţi-am adus şi nişte mesteceni,un pârâu şi
ceva lună (dar nu cea mai bună bucată că
stătea să plouă).Muşc din lună,
aşez pârâul în scrin apoi mai torn rachiu,pun Aznavour
şi stăm,picior peste picior,până se frige mistreţul.
Apare în prag,dar nu ne place,nu-i fript de ajuns,
el bombăne şi sare la loc,pe plită.Bag un ceas
chefere pe foc (cu pendula frig ursul iar cu
ceasul-brăţară al iubitei,inima căprioarei)
e cald,e noapte,e cafea şi când întorc Aznavour
calul mănâncă discul ca pe o foaie de salată.
Mai fumăm un mesteacăn,rupem o ciosvârtă de mistreţ
(Sunt bun? întreabă.Bunule,îi spunem,să-l bucurăm
şi pe el) apoi vorbim de amor,eu arăt o poză:
marea în haine de duminecă,el un bilet de loterie,iar
calul,poza lui Cassius Clay,la doi ani,pe blană.
Ne distrăm grozav,ne facem comozi
(ne-am scos potcoavele de la manşate) şi când ei pleacă
rămân îngrozitor de trist.Sparg,ordonat,paharele,alung
moartea din rănile vietăţilor şi de la geam
îi văd pe prietenii mei suiţi pe tramvai.Noaptea fantastică
se şterge şi ea din pereţi şi caut somnul
cu ochii podidiţi de frunze şi păsări…
(În numărul următor vă vom comunica numele autorului,pe care-l vom afla de la dvs.,dacă vreţi să intraţi în dialog cu noi,postând la adresa todirel@ziaruldepenet.ro şi,de ce nu,o poezie din antologia dvs.personală de cititor sau din creaţia proprie. Unele dintre acestea vor fi publicate,eventual sub pseudonimul pe care veţi binevoi a-l alege.
Vor fi şi premii,chiar dacă simbolice,pentru cei ce vor posta cel mai rapid sau cel mai deştept).
