Răgaz poetic cu Cristina Bărăscu

 

„Iubiților” indiferenți

 

V-ați trezit așa deodată

Fruntea să v-o ascuțiți,

Degetul cu prelungire

Peste minte să-l smintiți?

 

Oare nu vă poartă timpul

Peste cioburi răsfirate,

Când în loc de viață, astăzi,

Vă izbiți de nedreptate?

 

Oare nu vă mișcă-n sânge

Nicio brumă de durere?

Când lumina sângerează,

Timpul naște doar tăcere.

 

Ce veți povesti mai după

Celor care vor veni,

Că a fost și nu mai este

„Cosânzeana” la copii?

 

Nu vă ostenește mintea

Care crapă, dă pe-afară,

De ce crud vă scrie-n palmă,

Odios, minciuni, ocară?

 

Nu vă pasă… am simțit-o,

Nu vă doare… știu, nu-mi pare.

Nu vă chinuie nimica,

Totul vi-i perfect… doar moare!

 

CRISTINA BĂRĂSCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please copy the string BEV7C4 to the field below: