Gheorghe Butnaru, omul care a reînviat boxul fălticenean - Ziarul de pe Net
Incarcare...
Esti aici:    >  Sport  >  Articolul curent

Gheorghe Butnaru, omul care a reînviat boxul fălticenean

De    •   Publicat acum 3 săptămâni, 25 iulie 2019   •   Fara comentarii

 

Nu ştiu cum ar fi fost mai bine să-mi încep acest reportaj. Cu descrierea unei întâlniri pe holurile unui spital, când întâmplarea sau destinul a făcut să ne cunoaştem? Cu o pledoarie pentru vocaţia de învăţător? Cu o explorare a tărâmului sportului cu accente către pugilism?

Întâi de toate, am cunoscut cândva un OM. Unul dintre puţinii pe care i-am putut categorisi aşa. Nu trăda nimic din strălucirea internă pentru că asemenea oameni nu strălucesc. La prima vedere nu strălucesc! Pentru că lumina lor este un izvor intern, o lumină activă, care emite. Acesta-i adevăratul atribut al omului pe care-l apreciez. Şi el emitea lumină.

Sunt oameni a căror strălucire este dată de reflexia sclipiciului cu care s-au acoperit. Ei sunt oglinzi. Nu strălucesc decât reflectând lumina. În fapt, sunt opaci, dar sunt cameleonici şi ştiu să abată lumina astfel încât să-ţi creeze iluzia unei străluciri. Lumina lor orbeşte. Din păcate, aceştia sunt majoritari şi ştiu să înghită şi din lumina celor care o izvorăsc. Oamenii care emit lumină sunt Învăţători. Ei o dăruiesc, fără recompensă, asemenea soarelui. Emit lumină pentru că spiritul lor este puternic şi cred cu tărie în noţiunea de bine, în sămânţa dragostei sădită în  cel de lângă el. Ceilalţi… O parte dintre ceilalţi se străduiesc să devină Învăţători.

E adevărat că nu întotdeauna sămânţa găseşte pământ fertil, dar Semănătorul are datoria asumată de a sădi.

Pe Gheorghe Butnaru l-am cunoscut pe holurile unui spital. Aveam fiecare motivele noastre să fim acolo. Nu venisem de plăcere, ci mânaţi de suferinţe. Nu i-am zărit atunci Lumina, dar ne-am adâncit în povestiri. Aşa mi-a fost revelat şi palmaresul său sportiv. Ar fi prea exagerat să spun că i-am înţeles imediat pasiunea pentru box, dar am încercat… Poate că statutul de pacienţi nu a fost de bun augur… Am aflat atunci de o altă suferinţă a sa, una lăuntrică: îşi dorea din tot sufletul să reînvie boxul fălticenean. Şi frământarea sa internă era un vulcan abia reţinut.

Au trecut mai bine de zece ani de atunci… Şi l-a reînviat. Cu forţa credinţei sale, cu sprijinul material şi moral al unor oameni, a reuşit. Poate puţini au fost aceia care au crezut în izbânda sa, dar i-au oferit şansa de a încerca, iar Gheorghe Butnaru şi-a dezvăluit aptitudinile de luptător. A trebuit să înveţe lucruri cu care nu era obişnuit în confruntarea din ring. Ringul vieţii este o arenă mult mai complexă. A trebuit să accepte, să înţeleagă şi să răstoarne hăţişul birocratic pentru a reuşi înfiinţarea secţiei de box a clubului sportiv „Nada Florilor”. În anul 2016 i-a deschis porţile. Apoi, a început să crească elevi în spiritul sportului, al luptei cu adversarul şi al luptei cu sinele, al autodepăşirii. Pe umerii săi, tociţi, s-a cocoţat şi presiunea confirmării. A trebuit să demonstreze că visul său poate deveni realitate. Şi, iată, la trei ani de la înfiinţarea clubului, a dovedit.

Reuşeşte să urce pe podiumul performanţei încă la jumătate de an de la înfiinţarea clubului, obţinând primele premii la competiţii interjudeţene. Încet, dar sigur, elevii săi prind aripi şi confirmă în confruntări din ce în ce mai grele. Amprenta Învăţătorului este evidentă. Gheorghe Butnaru nu este numai un fost pugilist de performanţă, vicecampion european, este şi un dascăl deosebit, un tată pentru elevii săi. Îmi spune asta azi, cu satisfacţie, cu o sclipire de mulţumire în ochi strălucind în Lumină. Dacă poţi pătrunde în inima lui, îi poţi vedea izvorul. Dăruieşte din ştiinţa sa acumulată în sălile de antrenament, atunci, când căuta performanţa pentru sine. Azi, ea prinde rădăcini în elevii cărora le-a sădit-o. I-am vizitat în sală şi le-am simţit vibraţia internă. Lucrează în tandem cu cea a Învăţătorului.

„Nu-s doar luptători în ringul de box, ci şi elevi silitori. Le-am pretins să se dedice prioritar studiului, şcolii. Să ia note bune, altfel nu-i primesc”, îmi spune cu mândrie Gheorghe Butnaru. Se pare că în reţeta sa se ascunde şi ascuţimea minţii. Muşchii au tărie, dar gândul are viteză. Un sportiv trebuie să fie nu numai puternic, ci şi agil. Forţa gândului este cea mai puternică armă din univers. Şcoala lucrează în sensul antrenării minţii. David l-a învins pe Goliat prin agilitate. O spune Biblia.

 

 

 

Sala de sport a Şcolii „Ion Irimescu” din Fălticeni fremăta. Corzi spintecând aerul într-un sunet iute combinat cu respiraţii sacadate ale zvâcnirilor de braţe, unele oprindu-se-n sacii atârnaţi de tavan, altele brăzdând aerul într-o luptă cu un adversar imaginar, completau o imagine dinamică a unei munci. Transpirau. I-am fotografiat admirându-le abnegaţia, dar i-am rugat să-mi ofere şi privilegiul unei fotografii de grup. Mi-au dăruit-o cu generozitate. Apoi le-am furat instantanee îngheţându-le în retina aparatului. Concentrarea din chipul lor m-a determinat să le caut a le înţelege efortul. E şi pasiune acolo, o muncă mai presus de firesc. E dăruire. Iată că şi ei încep să dăruiască!… Un fruct al însămânţării izbutite de Învăţător? Cu siguranţă! Aşa se modelează caractere!

 

 

Bogăţia palmaresului nu a însemnat decât rămăşagul unui efort accentuat. Laurii sunt rodul unei munci şi o punte spre afirmare. Ei pot deveni pietre de moară pentru cei cărora afirmarea le stârneşte egoul. Echilibrul este foarte fragil şi alunecarea în dizgraţie poate fi o consecinţă. Ori efortul trebuie să se îndrepte spre o continuă luptă cu sinele în menţinerea echilibrului intern. Experienţa în ring a instructorului sprijină acest efort.

Ar trebui să desconspir din realizările tânărului club de box fălticenean. Eduard Petrică Muşet, un copil cuminte, ambiţios, la vârsta de 13 ani a răzbit în lumea mare a boxului naţional şi internaţional: Locul l la Cupa Unirii, Iaşi (2019); Locul l la Memorialul Iosif Mateas, Iaşi (2019); Locul l la Memorial Barda D., Roman 2019, Locul l la concursul international organizat în Republica Moldova (2019), Locul II la Cupa României susţinută la Tg. Jiu (2019). Cel mai vechi pugilist al clubului, Sebastian Găină, se pregăteşte intens pentru Campionatul Naţional de Juniori ce va avea loc în octombrie. Acesta a confirmat deja prin câteva premii: Locul l la Memorialul Iosif Mateas, Locul l la Cupa Unirii, Iaşi (2019).

Maestrul are deosebită încredere în discipolii săi. Îi îndrumă cu aceeaşi pasiune şi pe debutanţii: Lucian Alexandroaea (12 ani), Andrei Pantiriu (16 ani) şi Valentin Postiniuc (11 ani). „Sunt copii buni, silitori şi fac eforturi însemnate pentru a ajunge la antrenamente” îmi şopteşte maestrul. Iar eu, privindu-i, îmi dau seama că a citit în ei mai mult decât potenţialul sportiv.

„Am reuşit în aceşti trei ani să încropesc şi o bază materială. M-a ajutat foarte mult Andi Stan, patronul Romfour. Pot spune că-i un alt tată pentru copiii ăştia, ca şi mine, bineînţeles”, îmi zâmbeşte conspirativ Gheorghe Butnaru. Ştiam că sprijină constant clubul pentru asigurarea deplasărilor pentru competiţii şi diurnă, dar nu ştiam şi de implicarea în achiziţionarea echipamentului. Iată că, poate fără să vrea, maestrul mi-a deconspirat încă o latură a spiritului său: cel de manager. Nu ştiu dacă termenul este foarte corect, dar este evident că buna desfăşurare a activităţii clubului nu se rezumă numai la efortul fizic din sala de sport, la iscusinţa transmiterii tainelor boxului către elevi, ci şi la asigurarea unor condiţii cât mai bune pentru antrenament, dar şi asigurarea participării sportivilor la competiţii. Poate că pentru un club mare asemenea lucruri sunt stabilite prin diviziunea socială a muncii. Aici însă, Gheorghe Butnaru a trebuit să-şi asume şi aceste sarcini. Cum a reuşit? E o taină a sa în care, cred eu, participă şi spiritul său de luptător, călit în ringul de box.

Ei, da, omul sfinţeşte locul! Cum? În ce fel? Fiecare după puterea sa, după priceperea sa. Gheorghe Butnaru culege roade. Seminţele sădite de el au încolţit. Trebuie îngrijite pentru a deveni arbori semeţi. Iar asta se face prin dăruirea de sine. Are şi această pricepere. Îl ajută izvorul din inima sa!

 

 

 

GABRIEL TODICĂ

    Print       Email
  • Publicat: acum 3 săptămâni, 25 iulie 2019
  • de:
  • Ultima modificare: iulie 25, 2019 @ 10:50 pm
  • Sub: Sport, Ştiri locale
  • Termene si conditii:

    • Raspunderea penala sau civila pentru articolele de pe acest site apartine exclusiv autorilor. In cazul in care cineva se simte lezat, poate trimite un drept la replica care va fi publicat in articolul respectiv.
    • ZiaruldepeNet.ro si administratorii sau reporterii/moderatorii ziarului online nu raspund din punct de vedere juridic pentru continutul comentariilor vizitatorilor.
    • Responsabilitatea pentru comentariile postate revine in totalitate utilizatorului care beneficiaza de serviciul de a putea posta un comentariu.
    • Comentariile cu jigniri sau continut vulgar vor fi sterse, iar utilizatorul nu va mai beneficia de acest serviciu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please copy the string 5jfNfp to the field below: