Noaptea învelită-n astre
Lin coboară printre pomi,
Se apropie în taină
Și- mi șoptește, hai să dormi…
O zăresc prin văluri negre
Cum se unduiește lin,
Crengile ce dau în floare
O salută cu- n suspin.
Ce tăcere nefirească
Se așterne- n jurul meu,
Mă cuprinde dor de Tine,
Preabunule, Dumnezeu.
Cel ce Ai creat odată
Cer și mare și pământ,
Toate-ascult- a Ta poruncă,
Făr’ să-Ti iasă din cuvânt.
Numai omul, păcătosul,
Își urmează voia lui,
Pe cărările abrupte
Ca un fiu al nimănui.
Doamne, Domnitor în ceruri,
Lasă-ți milă peste noi
Fără Tine nu-i Iubire,
Suntem sterpi, urâți și goi
Chiar de-i noapte- ntunecată,
Vântul suflă- n jurul meu,
Sub crucea Iubirii Tale
Ruga mea va sta mereu.
ELENA MARIN ALEXE