NOTE DE CĂLĂTORIE(XXXI). Amintiri colorate și aromate din Viena - Ziarul de pe Net
Incarcare...
Esti aici:    >  Rubrici  >  Articolul curent

NOTE DE CĂLĂTORIE(XXXI). Amintiri colorate și aromate din Viena

De    •   Publicat acum 4 săptămâni, 18 noiembrie 2018   •   Fara comentarii

Primii fulgi au atins deja acoperișurile zgribulite și au adus emoții care mai de care mai frumoase și mai colorate. E clar, sfârșitul lui noiembrie e tributar iernii. Nu așa a fost în fiecare an? Aprind lumânarea cu aromă de scorțișoară și așez pe noptieră brăduțul atins tandru de pulberea cu sclipici colorat.
Ce urmează? Deschid tolba cu amintiri și caut sfârșitul de noiembrie de anul trecut. Filele se înlănțuie una câte una dezvăluind o poveste presărată cu globuri albe, beteală foșnitoare, covrigi supradimensionați și vin fiert. Cel mai aromat vin fiert!☺

“Omul trăiește de două ori, prima dată în realitate și a doua oară în amintire” Honore de Balzac

Povestea începe cu familia hoinară care cutreieră străzile celei mai frumoase și mai romantice capitale europene, Viena. Când? Atunci când renumitul Târg de Crăciun își deschide porțile în fața celor veșnic îndrăgostiți de tabloul sărbătorilor de iarnă.
Am fost în Viena de trei ori, de fiecare dată la sfârșit de noiembrie și obligatoriu la renumitul târg. Prima dată a fost acel wow în fața strălucirii orașului la ceas de sărbătoare și plimbarea romantică pe aleile încremenite de frigul pătrunzător. A doua oară a fost pentru o cafea vieneză și o repriză scurtă de shopping în târgul din fața primăriei. Despre cea de-a treia incursiune în capitala cu suflet nobil și șarm desăvârșit, pot spune că a fost dintre toate cea mai frumoasă. S-a lăsat cu trei suflete fericite.☺
Viena, capitala Austriei, este un adevărat muzeu în aer liber, un loc în care respiri istorie și cultură, admiri fără să te plictisești o clipă și cutreieri străzile cu curiozitatea întinsă la maxim. Nu știu cum este sufletul metropolei de pe Dunăre vara sau primăvara, însă, atunci când iarna se înstăpânește peste palatele aristocrate ale orașului imperial acesta este învăluit de o magie unică, atrăgătoare, fascinantă.
Se spune că Viena nu poate fi descoperită într-o singură zi, nu poate fi admirată în totalitate nici măcar într-o escapadă de sfârșit de săptămână și nu poate fi ”gustată” fără să ai în mână o hartă a orașului care să îți prezinte pe îndelete toate obiectivele importante. Se pare însă că mai există și excepții care se abat de la regulă. Noi am reușit să intrăm în atmosfera orașului pe parcursul a două zile. Se poate!
Au fost două zile intense dar relaxante, două zile în care ne-am lăsat purtați de povestea spectaculoasei capitale fără să ne împotrivim. Nu ne-am împotrivit nici măcar fulgilor care ne-au dat de furcă de nenumărate ori și nici măcar gradelor destul de scăzute. Fotografiile sunt mult mai frumoase atunci când protagoniștii au genele încărcate de fulgi jucăuși și nasurile atinse de roșeața gerului.

Așa că, am pornit la a hoinări pe străzile Vienei. Devotamentul orașului pentru atmosfera ruptă din istoria sa, veche de secole, se observă la tot pasul. Fie că e o străduță îngustă, un bulevard generos și extrem de aglomerat, o piață medievală sau o alee care dezvăluie vitrine prețioase, toate oferă turistului o avalanșă de obiective. E greu să le ții pasul.
Nu se poate să bați străzile orașului și să nu răsfoiești câtuși de puțin cartea dedicată istoriei sale zbuciumate. În secolul I d. Chr. romanii au ridicat pe locul unde astăzi se află centrul istoric al Vienei, în apropierea Dunării, un castru și un oraș civil cu numele de Vindobona. Se pot vedea și astăzi pe străzile orașului rămășițele acestui castru roman, locul unde a murit împăratul Marcus Aurelius în anul 180 .



În 1278 ducatul autonom Viena a fost cucerit de regele german Rudolf I, din casa de Habsburg. Această dinastie a încercat să dezvolte orașul printr-o politică economică inteligentă. În această perioadă apar pe frontispiciul urbei o serie de construcții care strălucesc și astăzi. Dintre toate, cea care iese în evidență este Catedrala Sfântul Ștefan. Aceasta este sufletul orașului.
Distrusă în mare parte în al Doilea Război Mondial, clădirea care respectă rigorile stilului gotic, a fost restaurată datorită efortului întregii națiuni. În cripta de sub altarul principal sunt depuse urne cu organele intrene ale unor membri ai familiei de Habsburg.
Turlele sale scheletice care par că străpung cerul au fost considerate mult timp cele mai înalte din Europa. Privindu-le cu atenție aș fi putut paria că încă mai păstrează acest titlu. Imaginea lor la ceas de seară este fabuloasă, aproape ireală iar sentimentul trăit în momentul în care ajungi sub zidurile construcției este unic. Fără cuvinte!



Mergând pe urmele istoriei vieneze aflăm că în 1438 aceasta ajunge reședință a Sfântului Imperiu Roman apoi, în 1556 reședință imperială, după intrarea Regatului Ungariei și al Boemiei sub dominația Casei de Habsburg. În următoarea perioadă orașul a fost transformat de arta și arhitectura barocă.
Se spune că epoca de aur a Vienei se suprapune cu ascensiunea la tron a împăratului Franz Iosef I (1848-1916). În timpul domniei sale vechile ziduri au fost dărâmate și au fost construite marile edificii renascentiste ale orașului. Impresionant!




O plimbare pe străzile capitalei austriece este ca o călătorie în timp, însă, una care pune la dispoziție infrastructura și confortul unui oraș modern. Plăcerea este cu atât mai mare cu cât multitudinea de obiective care încântă ochiul și mângâie sufletul iubitorilor de frumos sunt adunate în Innere Stadt sau în jurul acesteia.
Privind fotografiile făcute îmi aduc aminte cu plăcere fiecare reacție a mea sau a băieților mei atunci când în față ne ieșea vreo minunăție de palat sau vreo piață care abunda în eleganță și, de sezon, în decorațiuni de Crăciun. Și pentru că Viena e un regal arhitectural trăirile noastre au fost dese și intense.




Fiind sfârșit de noiembrie, în capitala valsului, toate drumurile duc la Târgul de Crăciun. După ce ne-am delectat cu spectacolul pe care orașul ni l-a arătat de-a lungul bulevardelor sale, am intrat în atmosfera sărbătorilor.
Prima oprire a fost în curtea Palatului Schӧnbrunn. Locul mustește de istorie și de frumusețe. Aici s-au întâmplat lucruri memorabile pentru ceea ce semnifică astăzi Austria în lume și în Europa. Camerele sale poartă în timp amprenta multor personalități, precum împărăteasa Maria Theresa, împăratul Franz Joseph, minunata Sisi, Napoleon, împăratul Charles I sau Wolfgang Amadeus Mozart.


Târgul de aici este unul mai mic dar, asta nu îl împiedică să fie plin de farmec. Un brad uriaș trona în fața palatului. De jur împrejurul său erau înșiruite căsuțe colorate, pline de surprize. Totul fremăta a bucurie și a arome dulci și parfumate.
Nici nu știam la ce să ne oprim mai întâi. Așa că, am dat curs dorinței lui Mihnea de a gusta renumiții covrigi din Viena și am înfruntat fulgii în fața tarabei cu bunătăți aromate. Apoi, apetitul fiind deschis, ne-am înfruptat și din arahidele glazurate și din merele acoperite cu caramel.
După ”festinul culinar” ne-am clătit ochii cu decorațiunile care se întreceau în a transforma căsuțele într-un tablou de poveste. A fost imposibil să plecăm de acolo cu mâna goală. De fapt, nici nu ne doream asta.☺A fost doar încălzirea.







Atunci când luna s-a agățat de turnul Primăriei din Viena, Rathaus, am călcat cu o bucurie copilărească pe sub poarta arcuită a Târgului de Crăciun amenajat în Piața Rathausplatz. E clar, aici trebuie să vii seara. Luminițele care pun stăpânire pe clădirea primăriei, pe cele 150 de căsuțe și pe copacii care se înalță ca niște brațe prietenoase spre cer, creează impresia unui basm de Andersen. Și câte personaje am întâlnit în basmul acesta! Și toate erau fericite, cuprinse de frenezia cumpărăturilor, de spiritul sărbătorilor și atinse de bagheta dragostei.


Ne-am aventurat și noi în marea de oameni și am luat la rând căsuțele colorate. Nu cred că am ratat vreuna. Câtă strălucite!
Ornamente colorate, moși mici și mari, îngeri dantelați și globuri perlate, căciulițe pufoase și mănuși moi, lumânări parfumate și clopoței marmorați, toate atrăgeau privirile ca un magnet. Dacă aș fi putut le-aș fi luat pe toate.☺
Pe toate nu le-am luat dar, câteva amintiri speciale am îndesat în compartimentul secret al valizei. Globul auriu va trona an de an pe una dintre crengile bradului de Crăciun, clopoțelul dantelat va sta mereu la loc de cinste, căciulița de moș va fi mereu admirată de copiii care vor cânta colinde la ușa mea iar cănița cizmuliță va păstra mereu aroma celui mai bun vin fiert.



Că veni vorba de aromatul vin fiert, nu se poate târg de Crăciun fără dulcegăriile colorate, fără ceaiul de ghimbir și, bineînțeles, fără licoarea roșie, dulce și aburindă. Parcă îi simt și acum gustul acela pregnant de scorțișoară.
Am încercat și eu acasă să reproduc acel gust minunat dar, nu mi-a ieșit. E clar, licoarea din piețele împodobite de sărbătoare este atinsă de spiridușii Moșului. Magie curată!

Viena, locul acela unde plimbarea se transformă în poveste, îți intră la suflet. Și uite așa, după o primă întâlnire spui că abia aștepți să revii iar după ce o revezi a doua oară simți că inevitabilul se va produce și urmează și al treilea episod.
Acum, ca de la călător la călător, dacă ajungeți în Viena, indiferent de anotimp, nu ratați simbolul culinar al orașului, șnițelul vienez, și simbolul colorat al superbei capitale, Hundertwasserhaus. Despre această atracție turistică am scris cu ceva timp în urmă. Merită citit aici!

Fulgii se întețesc afară. Sfârșitul de noiembrie nu se dezminte și simt din ce în ce mai mult prezența iernii. Așa că, rămas bun draga mea Vienă și…pe curând!☺

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺






 

 

SABINA DULGHERIU

sabina@tarabacuamintiri.ro

www.tarabacuamintiri.ro

https://www.facebook.com/TarabacuAmintiribySabina/

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

    Print       Email
  • Publicat: acum 4 săptămâni, 18 noiembrie 2018
  • de:
  • Ultima modificare: noiembrie 18, 2018 @ 4:57 pm
  • Sub: Rubrici, Ştiri locale, Toate articolele
  • Termene si conditii:

    • Raspunderea penala sau civila pentru articolele de pe acest site apartine exclusiv autorilor. In cazul in care cineva se simte lezat, poate trimite un drept la replica care va fi publicat in articolul respectiv.
    • ZiaruldepeNet.ro si administratorii sau reporterii/moderatorii ziarului online nu raspund din punct de vedere juridic pentru continutul comentariilor vizitatorilor.
    • Responsabilitatea pentru comentariile postate revine in totalitate utilizatorului care beneficiaza de serviciul de a putea posta un comentariu.
    • Comentariile cu jigniri sau continut vulgar vor fi sterse, iar utilizatorul nu va mai beneficia de acest serviciu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please copy the string Nk8pQz to the field below: