NOTE DE CĂLĂTORIE(XXV). Lacul Sfânta Ana, împletire între frumusețe și legendă - Ziarul de pe Net
Incarcare...
Esti aici:    >  Rubrici  >  Articolul curent

NOTE DE CĂLĂTORIE(XXV). Lacul Sfânta Ana, împletire între frumusețe și legendă

De    •   Publicat acum 2 săptămâni, 7 octombrie 2018   •   Fara comentarii

Povestea începe cu un debut de septembrie însorit, un drum care șerpuiește agale tăind pădurile încă verzi și un loc înzestrat cu atâta frumusețe încât nu te mai saturi ”gustând-o”. Mereu am sentimentul că pășesc într-o altă lume atunci când cutreier Ținutul Secuiesc.
Satele ancorate încă în tradiția pură și frumoasă, oamenii cu zâmbete și seninătate în priviri și spectacolul desăvârșit al naturii mă atrag ca un magnet să revin cu drag pe aceste meleaguri. De fiecare dată, când pașii se reîntorc pe drumurile deja cunoscute, descopăr o altă față a locurilor, o altă poveste care abia așteaptă să fie citită și trăiesc cu plăcere alte emoții intense și colorate.




Despre Lacul Sfânta Ana am citit de-a lungul timpului destul de multe informații, unele m-au ajutat să pun bazele unui minim bagaj de cunoștințe legate de geografia României iar altele m-au delectat cu profunzimea lor magică. Așa că, am hotărât, vreau să văd, să simt, să mă bucur și să îmi încarc bateriile acolo, pe malul frumosului lac.
Înainte de a pleca în aventură am simțit nevoia să îmi reîmprospătez memoria cu amănunte importante legate de existența acestei spectaculoase atracții naturale din județul Harghita. Lacul Sfânta Ana este singurul lac de origine vulcanică din România și din Europa Central-Estică format pe fundul craterului unui vulcan stins din Masivul Ciomatu.
Luciul de apă înconjurat de pereții protectori ai munților are câteva ciudățenii care te intrigă și te determină să îl ”studiezi” cu mare atenție, de la distanță sau din preajmă. În primul rând, nivelul apei nu crește și nu scade niciodată deși lacul nu are izvoare fiind alimentat doar de apa de ploaie.
Alt lucru fascinant este acela că puritatea apei este foarte apropiată de cea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. Aceasta se datorează și emanațiilor mofetice prin fundul lacului și prin pereții craterului. Ce să spun, o minunăție de lac aflat la o altitudine de aproximativ 950 de metri, încadrat într-un spațiu natural încântător și cu o poveste captivantă.
După un drum destul de interesant, un urcuș care a pus răbdarea șoferului la încercare și a îndemnat călătorii să se încarce cu libertatea și sălbăticia pădurii, am ajuns în parcarea de lângă lac. Puteam lăsa mașina la intrare în rezervație și să parcurg o bucată mică de drum pe jos. Însă, poveștile spuse la televizor și avertizările localnicilor asupra existenței urșilor care își fac destul de des simțită prezența prin zonă, am preferat, contra unei sume modice, să ajung în siguranță la destinație. Pe traseu am observat că puțini erau cei care se aventurau în plimbare până la lac. Parcarea era neîncăpătoare și, fie vorba între noi, destul de precar amenajată.
Nu sunt cârcotașă și nici nu dau importanță lucrurilor care creează un anumit disconfort, atunci când călătoresc. Privesc de fiecare dată spre partea frumoasă a lucrurilor, rețin ceea ce îmi place și încerc să fiu … tolerantă. Acum, ca o mică paranteză, am fost ”acuzată” că îmi place fiecare destinație atinsă și nu sunt niciodată nemulțumită de ceea ce găsesc sau ce descopăr în fiecare colț de lume străbătut. Adevărat! Îmi recunosc cu seninătate vinovăția. Sunt îndrăgostită de lume și de tot ceea ce îmi oferă ea…☺

O alee îngustă, ușor camuflată de frunzele care s-au grăbit să părăsească coroanele copacilor și o răcoare plăcută atribuită zonei de munte, mă îndeamnă să mă îndrept spre locul din care răzbat soarele și un zumzet de voci colorate.
Cutreierând asfaltul crăpat de trecerea vremii, am încercat să îmi imaginez cum era această zonă cu aproximativ 40.000 de ani în urmă, atunci când se presupune că ar fi erupt pentru ultima data vulcanul Ciomatu Mare. Fascinant!


La capătul aleii se dezvăluie un tablou atât de simplu dar, atât de frumos. Nu-ți trebuie multe cuvinte să îl descrii. Parcă văd și acum cerul acela incredibil de senin și pădurea agățată de culmile domoale oglindindu-se în luciul de apă.
Nici acum nu îmi dau seama care era culoarea apei. În șiretenia ei, a împrumutat și din verdele pădurii și din albastrul cerului și din limpezimea aerului curat de munte.☺
De jur împrejurul lacului mulțimea de oameni fremata. Umbreluțe îndrăznețe spărgeau armonia naturii iar glasurile vesele de copii colorau liniștea locului. Cu toate astea, odată ajunsă pe malul lacului am avut un sentiment de liniște interioară și am simțit o bucurie imensă. Și cum să nu te bucuri când vezi puzderie de pești venind la mal, într-un joc atât de firesc.



Un ponton generos dă posibilitatea temerarilor să fie mai aproape de oglinda apei, să admire contopirea vizuală dintre cer, munte și apă, să se bucure de un moment intim cu acest colț de rai și să savureze frumusețea locului.
Am prins momentul oportun, atunci când limba de lemn care înaintează spre lac era liberă, și m-am aventurat în a o parcurge în întregime. E de făcut!
E bine de știut faptul că pontonul nu poate fi folosit pentru a te arunca în apa lacului. Înotul aici este interzis.

O potecă îngustă care se afundă în verdele pădurii invită la promenadă în jurul lacului. Am șovăit puțin dar, m-am aventurat. Drept răsplată, codrul mândru și semeț mi-a dezvăluit comorile sale cele mai de preț.
În compania unor triluri vesele și a unor acrobații având drept executanți broscuțe mici și libelule străvezii, m-am bucurat de zmeurici roșiatice, ciuperci cu pălării dantelate, perle cristaline de rouă și brazi marmorați.
Însă, cel mai mult mi-a plăcut dezvăluirea șăgalnică a lacului printre crengile copacilor care, întru veșnică și frățească legătură, protejează luciul de apă de eventualii ”dușmani”. Plimbarea a fost minunată.





În tot acest spațiu tributar naturii, închinat frumuseții simple, am descoperit un colț plin de magie și de puritate, o biserică. Pata aceea albă, silueta aceea suavă crescută de la firul ierbii în armonie cu florile și cu fluturii.
Pe lângă adevărata relaxare pe care Lacul Sfânta Ana o oferă turistului însetat de munte și de peisaj crud și pur, acesta este și loc de pelerinaj. Încă din secolul al XII-lea, oamenii veneau să se roage la capela de lemn de sub poala pădurii. De-a lungul secolelor, capela de lemn a fost înlocuită cu una de piatră iar cei care au venit să se roage aici au ajuns să fie de ordinul zecilor de mii.
Se spune că Sfânta Ana, ocrotitoarea bisericuței, îi ajută pe tineri să își găsească perechea. O altă legendă care circulă printre oamenii locului este aceea că femeile care nu pot avea copii, deși își doresc foarte mult lucrul acesta, după un pelerinaj la lac vor deveni mame.



Această bijuterie din Harghita poartă în ”tolba sa” povești fascinante. Una dezvăluie faptul că în vanitatea lor, doi frați, s-au luat la întrecere care dintre ei este mai grozav și are caleașca mai frumoasă. Cel care avea castelul pe locul lacului a înhămat la ea opt din cele mai frumoase fete din împrejurimi. Caleașca fiind foarte grea, bietele fete nu au reușit să o urnească. Stăpânul mânios le-a chinuit și le-a biciuit pe acestea. Una dintre fete, pe nume Ana, l-a blestemat pe fratele nemilos și, drept urmare, castelul acestuia s-a făcut scrum, pe locul lui apărând ca prin minune un lac.
O altă poveste, o altă Ana. Aceasta era obligată de părinți să se căsătorească cu un băiat pe care nu-l iubea. Fata și-a implorat părinții să o cruțe, dar aceștia nu au ascultat-o. Se spune că în noaptea nunții tânăra a fugit și s-a aruncat în apele lacului de sub pădure. Impresionați de povestea fetei, localnicii au botezat lacul după numele acesteia.
Că tot veni vorba de localnici, aceștia sunt conectați la propriu cu lacul și cu tot ceea ce îl înconjoară. Aceștia spun că nu au nevoie de prognoze meteo, muntele de lângă lac fiind cel care le prevestește schimbarea vremii. Dacă aerul emanat în jurul apei este pișcător și deranjează nasul, atunci, e semn de furtună. Dacă nu se întâmplă acest lucru vremea va fi bună.
Fenomenul are o explicație științifică. Atunci când presiunea atmosferică scade, gazele existente în munte, aflate acolo ca urmare a activității vulcanice din zonă, urcă spre suprafață și inundă fisurile din stâncă cu un miros înțepător.

Au fost câteva ore intense, frumoase și relaxante. Aerul de munte, fără emanații înțepătoare☺, mi-a declanșat o bună dispoziție molipsitoare care m-a însoțit toată ziua. Tabloul lacului m-a cucerit iar plimbarea tihnită și plină de culoare mi-a încântat ochii și mi-a obosit nițel picioarele.
A meritat!
Drumul de întoarcere mi-a pregătit o surpriză. La marginea drumului care șerpuiește prin pădure a apărut Moș Martin. Trist, stingherit de mașinile care i-au invadat spațiul și flămând, ursul părea că nu își găsește locul, acolo unde este de fapt casa lui. Nu mi-a plăcut imaginea, m-a mișcat aproape până la lacrimi…
Lacul Sfânta Ana este un loc de poveste, plin de frumusețe și mister. Poveștile care îl înconjoară și peisajul plăcut ochiului fac din această rezervație naturală, geologică, floristică și faunistică o destinație foarte iubită de turiști. Dacă ajungeți acolo și gustați îmbrățișarea naturii, veți avea același sentiment!

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺








 

 

 

SABINA DULGHERIU

sabina@tarabacuamintiri.ro

www.tarabacuamintiri.ro

https://www.facebook.com/TarabacuAmintiribySabina/

 

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

    Print       Email
  • Publicat: acum 2 săptămâni, 7 octombrie 2018
  • de:
  • Ultima modificare: octombrie 7, 2018 @ 3:10 pm
  • Sub: Rubrici, Ştiri locale
  • Termene si conditii:

    • Raspunderea penala sau civila pentru articolele de pe acest site apartine exclusiv autorilor. In cazul in care cineva se simte lezat, poate trimite un drept la replica care va fi publicat in articolul respectiv.
    • ZiaruldepeNet.ro si administratorii sau reporterii/moderatorii ziarului online nu raspund din punct de vedere juridic pentru continutul comentariilor vizitatorilor.
    • Responsabilitatea pentru comentariile postate revine in totalitate utilizatorului care beneficiaza de serviciul de a putea posta un comentariu.
    • Comentariile cu jigniri sau continut vulgar vor fi sterse, iar utilizatorul nu va mai beneficia de acest serviciu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please copy the string oOag3n to the field below: