NOTE DE CĂLĂTORIE(XXIII). Gara din Sinaia, poveste cu parfum regal - Ziarul de pe Net
Incarcare...
Esti aici:    >  Rubrici  >  Articolul curent

NOTE DE CĂLĂTORIE(XXIII). Gara din Sinaia, poveste cu parfum regal

De    •   Publicat acum 4 săptămâni, 23 septembrie 2018   •   Fara comentarii

O minunată zi de august și un oraș atât de ofertant, încât, ai impresia că nu îl vei putea cuprinde cu ochii și cu sufletul doar în câteva ore. Sinaia, frumoasa stațiune montană care-și strigă cu mândrie numele de ”Perlă a Carpaților” se așază cu eleganță la poalele munților, acolo unde râul Prahova primește cu brațele deschise apele micului afluent Peleș.
Mașina înaintează cu o tihnă ușor ”forțată” de traficul care-ți pune răbdarea la încercare. De-a lungul șoselei se întinde leneșă calea de fier. Nu am mai călătorit cu trenul de foarte mult timp. Forfota aceea colorată și poveștile ascultate în compartimentele supraaglomerate aveau un farmec aparte.
Deodată, o nălucă galbenă taie tabloul verde al pădurii. Ce noroc pe mine că eram pregătită!
Când spui Sinaia, inevitabil gândul îți zboară la simbolul orașului, Castelul Peleș. Apoi, pe lângă acest obiectiv încărcat de istorie, frumusețe și eleganță, ți se înșiruie o salbă de clădiri care, fără prea mult efort, își spun poveștile pline de strălucire. Nu știi la care să te oprești și pe care să o asculți prima.
E fascinant modul în care orașul te poartă pe străzile sale cochete fără măcar să realizezi faptul că ai făcut deja câțiva kilometri buni, la pas. Tot ceea ce vezi te ține la distanță de gândul oboselii și de traseul atent conturat în prealabil.
Siluetele dantelate se arată la fiecare pas, invitându-te la zâmbete largi, ochi mari, priviri admirative și instantanee reușite. Ce de minunății! Cazinoul Sinaia, Hotelul Caraiman, vila Alina Știrbei, vila Emil Costinescu, casa istoricului Nicolae Iorga, Hotelul Furnica, vila Take Ionescu, ansamblul format din Castelul Peleș și Castelul Pelișor și …doamne, ce spectacol de arhitectură!






Timp de odihnă în parcul central al orașului. Mă bucur din plin de veselia copiilor care zburdă pe alei, de imaginea cuplurilor trecute de prima tinerețe care dau un exemplu de viață senină și frumoasă, de verdele ierbii și de întreaga magie a locului.
Simțeam totuși că Sinaia mai are o surpriză pentru mine, ceva diferit, ceva simplu dar în același timp spectaculos, ceva obișnuit dar în același timp prețios. Nu mi-a luat prea mult timp să descopăr. Un singur clic pe internet și…nu departe de parcul acesta atât de viu și de frumos văd localizată gara. Da, gara orașului. Însă, în dreptul ei stă scris cu litere îngroșate, Gara Regală. Asta era! Trebuia neapărat să o văd cu ochii mei.


Mă orientez repede în zonă și plec în căutarea locației care m-a fascinat încă din faza de lectură rapidă, printre rânduri. Mi se arată în față o altă zonă verde, de data aceasta în pantă, brăzdată de multe trepte care se feresc de tulpinile înalte ale arborilor. E bine că le cobor și nu le urc…☺
Printre ramurile verzi întrevăd ceea ce pare a fi o construcție destul de impunătoare. Încet, încet aceasta se dezvăluie în toată măreția sa. Fac cunoștință cu gara din Sinaia, Gara Regală. Pe frontispiciul său, un bener uriaș ce are în centru chipul blând și parcă nefiresc de tânăr al Regelui Mihai, se asortează perfect cu zidurile atinse de trecerea timpului și desfășurarea timpurilor…


Am tras aer în piept și am intrat în lumea ei, lumea zbuciumată și colorată a gării. Peronul generos are aerul unui mic orășel. Clădiri înlănțuite una după alta, flori parfumate, pași grăbiți, povești vesele și amintiri presărate cu lacrimi, ici-colo câte un iubitor al lecturii de pe foi tipărite și multă istorie. Întreg tabloul, pestriț dar extrem de pitoresc, a fost întregit de trenul care înainta cu o timiditate zgomotoasă pe linia a doua.

Povestea gării din Sinaia începe grandios pe la 1879, atunci când a fost inaugurată prima clădire de călători. Printre altele, aceasta includea și un salon de primire pentru Principele Carol, salon extins în 1886.
Pe data de 10 iunie a anului mai sus amintit, la ceasurile ocrotite de soare 9 trecute fix, din capitala României pornește așa numitul ”tren de plăcere”. Acesta s-a oprit la Câmpina unde pasagerii au fost poftiți în birje și au fost transportați până la Sinaia. Tronsonul dintre Câmpina și Sinaia a fost deschis circulației abia la 1 decembrie 1879.
Construcția care i-a întâmpinat pe primii călători, apoi a stat în calea locomotivelor cu abur de-a lungul următorilor ani, era alcătuită dintr-un corp central cu etaj și două aripi laterale simetrice, realizate în regim parter.


În 1911, aproape întreg ansamblul a fost demolat și pe locul său s-a ridicat mândră actuala clădire a gării. Din vechea gară a rămas în picioare salonul regal, ca o clădire separată. Aceasta, găzduiește astăzi o colecție unicat de machete și însemne feroviare.
Dacă ai 10 lei în buzunarul de la spate și nu simți nici poftă de cafea și nici vreo dorință ascunsă de ceva prăjituri cu aromă regală, poți să te bucuri ca un copil de trenulețele care străpung dealurile închipuite, clădirile colorate și pădurile cu copăcei minusculi. E de încercat!
O nouă epocă în existența gării începe în 1940. Pentru că salonul regal, rămășiță a vechiului ansamblu, nu se mai ridică la standardele vremii, este ridicată o nouă gară regală după schițele arhitectului Duiliu Marcu. Acesta a proiectat și Hotelul Athene Palace, Biblioteca Academiei Române, opera din Timișoara și Palatul CFR București. Clădirea a fost folosită ca salon de primire a Regilor Carol al II-lea și Mihai, iar între anii 1949 -1965 a devenit localul clubului muncitoresc C.F.R.
După o poveste zbuciumată, în care strălucirea aceea de odinioară era în pericol să pălească, în 1990 a revenit la vechiul nume de gară regală Carol al II-lea, fiind folosită ca salon de protocol.
Și ce salon! În interiorul său se află o valoroasă pictură murală ce ilustrează o scenă de vânătoare voievodală realizată de pictorul comandor de marină, Dimitrie Știubei, inscripționată în limba latină: Basarab Voievod secolul XIV.
Dacă pereții gării ar vorbi, ar avea atâtea de povestit. Pe lângă poveștile oamenilor simpli, ale călătorilor entuziasmați, emoționați, obosiți sau îndrăgostiți, am afla și despre momente care, fie îți înalță sufletul prin măreție și importanță, fie îți pornesc o lacrimă din cel mai adânc cătun al inimii.
La începutul secolului trecut, aici opreau trenuri celebre precum Orient Express sau Arlberg Express. Tot aici, după un dejun cu Ceaușescu în trenul prezidențial, președintele american Gerald Ford a fost primit cu mare fast.
Pe peronul gării, pe unul dintre pereții exteriori, tronează o placă comemorativă. Aceasta amintește faptul că în acest loc, pe 29 decembrie 1933, a fost asasinat de legionari primul ministru de atunci, I. Gh. Duca .
O plimbare pe peronul gării din Sinaia e ca o lecție de istorie atât de intensă, încât, ai impresia că trăiești alte vremi, mai boeme, mai stilate și mai frumoase.
Încerc să mă strecor printre călătorii care freamătă la auzul trenului care se apropie. Privesc în jur cu o relaxare inexplicabilă, fac poze și încerc să ”citesc” locul. O doamnă care-și poartă cu eleganță ”experiența”, își împinge ochelarii de soare spre buclele ninse de ani și mă privește ștrengărește.
La început, prezența ei mă intimidează și uit parcă de ce m-au purtat pașii aici. Văzându-mă ușor fâstâcită îmi zâmbește larg și înclină ușor capul. Îi întorc respectuos zâmbetul și pornesc spre mașină…nu cea prăfuită din capătul peronului, cea de lângă locomotiva cu abur, ci…a mea, cea prăfuită de pe drumurile patriei.☺

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺









 

SABINA DULGHERIU

sabina@tarabacuamintiri.ro

www.tarabacuamintiri.ro

https://www.facebook.com/TarabacuAmintiribySabina/

 

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

    Print       Email
  • Publicat: acum 4 săptămâni, 23 septembrie 2018
  • de:
  • Ultima modificare: septembrie 23, 2018 @ 4:57 pm
  • Sub: Rubrici, Ştiri locale
  • Termene si conditii:

    • Raspunderea penala sau civila pentru articolele de pe acest site apartine exclusiv autorilor. In cazul in care cineva se simte lezat, poate trimite un drept la replica care va fi publicat in articolul respectiv.
    • ZiaruldepeNet.ro si administratorii sau reporterii/moderatorii ziarului online nu raspund din punct de vedere juridic pentru continutul comentariilor vizitatorilor.
    • Responsabilitatea pentru comentariile postate revine in totalitate utilizatorului care beneficiaza de serviciul de a putea posta un comentariu.
    • Comentariile cu jigniri sau continut vulgar vor fi sterse, iar utilizatorul nu va mai beneficia de acest serviciu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please copy the string mE0Kw1 to the field below: