NOTE DE CĂLĂTORIE(XIX). De mână prin Londra - Ziarul de pe Net
Incarcare...
Esti aici:    >  Rubrici  >  Articolul curent

NOTE DE CĂLĂTORIE(XIX). De mână prin Londra

De    •   Publicat acum 3 săptămâni, 26 august 2018   •   Fara comentarii

Prima dată am ajuns în Londra în 2010. A fost un cadou special primit din partea soțului meu cu ocazia unei aniversări dragi nouă. Ceea ce nu știam atunci era faptul că acest cadou va declanșa ani mai târziu, o poftă nebună de hoinăreală, un stil de viață aventuros și va duce la naștera unui proiect atât de frumos, TarabacuAmintiri.
Despre acea minunată incursiune în capitala Regatului Unit aș putea spune multe, însă, vreau să conturez prima experiență de city break într-o singură expresie, ”spectacol total”. A fost un adevărat spectacol în care actorii reuniți, orașul, oamenii, vremea, experiențele, cerul …s-au întrecut în a ne oferi cele mai tari senzații și a ne stârni cele mai interesante sentimente.



După 7 ani am revenit în Londra, de data aceasta călătoria fiind un cadou pentru Mihnea, juniorul familiei veșnic îndrăgostit de tot ceea ce înseamnă Marea Britanie. Dacă prima călătorie a fost o aventură romantică concretizată în plimbări nesfârșite pe străzile aglomerate și reîntâlniri cu oameni dragi nouă, cea de-a doua nu ne-a aparținut nouă, a fost a lui, a băiatului cu ochi veseli și râs colorat. Așadar, mândră minune mare că am dat mai departe microbul călătoriilor, am făcut bagajele și…am zburat.
Dacă pentru celelalte aventuri încerc să încropesc o listă cu dorințe și mă pun la curent cu cele mai interesante obiective, de data aceasta, Mihnea a fost cel care a organizat totul. Mie mi-a convenit de minune și, am fost plăcut surprinsă să constat că cele câteva zile petrecute în metropola britanică au cuprins esența acestui loc. Nici mie nu mi-ar fi ieșit așa!☺
Londra ne-a primit așa cum a știut ea mai bine, cu o ploaie măruntă și deasă și cu acel puzzle colorat de case perfect așezate de-a lungul șoselelor nesfârșite.
Ce dacă a plouat puțin? N-ar fi Londra dacă nu ar ploua. Cu ocazia asta vom lua umbrele și vom fi britanici!
Deci, urmând sfatul ”ghidului” nostru, am luat umbrelele și am urcat în autobuzul roșu, neapărat la etaj, și am pornit în plimbăreală.

Prima oprire a fost la Westminster Abbey, simbolul încoronării suveranilor britanici și locul de odihnă veșnică al monarhilor din cea de-a doua jumătate a secolului al XIII-lea și până la mijlocul secolului al XVIII-lea.
Multe fotografii, multe exclamări, căutări pe google pentru informații și priviri care urcau de-a lungul zidurilor cenușii pââână la cer. Nu am reușit să intrăm în mândra biserică, rândul fiind mult prea mare iar răbdarea ”tinerilor” din ziua de astăzi lasă de dorit.☺Însă, cele câteva zeci de minute petrecute în fața impresionantei construcții au fost un adevărat regal.

Următoarea dorință, ușor de îndeplinit și greu de uitat, a fost fotografia cu Sir Winston Churchill. Acesta, încremenit în bastonul său tipic englezesc, privea de la înălțime spre faimosul Big Ben spunându-ne parcă să purcedem mai departe în periplul nostru.
Ce-i drept, în tot acest tablou londonez, umbrela a fost elementul central. Cât despre personajul serios, purtător de obiect destinat zilelor ploioase☺, acesta era deja cu ochii pe următorul obiectiv. Așa că, după fotografia emblematică și bună de pus în ramă pe peretele camerei studențești, am continuat hoinăreala.
Am ieșit bine în poză? Se vede umbrela?
O plimbare pe Podul Westminster este obligatorie atunci când ajungi în Londra. Bineînțeles că nu am ratat momentul și ne-am bucurat de o priveliște de milioane. În fața noastră, Ochiul Londrei se învârtea cu eleganță unind parcă în mișcarea sa amplă cerul și pământul. Așa ca un secret, nu am fost destul de curajoasă să urc în roată, poate la a treia vizită! ☺
În spatele nostru, imaginea care stă pe toate materialele publicitare care fac referire la metropola britanică ne-a răpit atenția și ne-a pironit locului timp îndelungat. Parlamentul este de departe o capodoperă arhitectonică care impresionează prin mărime, ținută și eleganță.
Cele două turnuri impunătoare, Big Benul și Turnul Victoria, sunt vedetele miilor de ședințe foto care se derulează zilnic pe podul celebru de pe Tamisa. Nici noi nu ne-am lăsat mai prejos! Am făcut fotografii…cât încape. Și pentru că sunt un fotograf atât de bun…m-au căutat pescărușii pentru câteva poze de profil…☺☺☺


Mi-e foame! Miroase a ceva bun.
Unde se mânâncă cel mai bun fish and chips? Chiar lângă Sea Life London Aquarium. Această mâncare simplă, ieșită din meniul pescarilor de odinioară, a ajuns un adevărat simbol englezesc. Preparatul original conținea un file de cod trecut printr-un aluat pe bază de bere și fript în baie de ulei. Acesta era stropit apoi cu oțet alb și servit cu cartofi prăjiți înt-un con făcut din hârtie de ziar.
Cel servit de noi s-a apropiat foarte mult de rețeta originală, lipsea doar mirosul de pește de pe docuri și gălăgia pescarilor flămânzi și arși de soare.

După o masă copioasă în care peștele a fost vedeta, am menținut aceeași temă și am mers la Sea Life London Aquarium. Acesta este găzduit de County Hall, o clădire ridicată la începutul secolului al XX-lea care a servit drept sediu pentru Consiliul Orașului Londra până în anul 1986.
Aquariumul se întinde pe trei etaje și găzduiește peste trei mii de specii de animale marine și plante, aflate în peste 50 de rezervoare care conțin o cantitate uriașă de apă. Atracția cea mai mare o reprezintă uriașul acvariu cu rechini și pisici de mare.
Lângă acest bazin impresionant care se ridică pe mai multe etaje am avut cea mai interesantă experiență. Un rechin de dimensiuni considerabile a hotărât să își ia masa chiar lângă peretele de sticlă de lângă noi. Haios a fost faptul că eu, adultul panicat, sar repede lângă copil ca nu cumva să pățească ceva, iar el, copilul implicat trup și suflet în călătoria magică din lumea apelor, aplaudă frenetic.
Te rog să nu mă mai îmbrățișezi în public!
A meritat fiecare liră cheltuită pe bilete…☺






Mami, vreu înghețată! Păi, nu dăm noi copilului înghețată! Mai ales că toneta era la o aruncătură de băț și aroma de vanilie răzbătea până la noi. Nu puteam combate pofta de înghețată cu faptul că cele câteva picături de ploaie ne sâcâiau și ne determinau să ne jucăm cu umbrelele noastre englezești. Am hotărât în unanimitate că mai bine ne udăm puțin decât să pierdem ocazia de a mânca o înghețată savuroasă pe strada Petty Wales
O nouă zi, o nouă aventură. Am primit indicații prețioasă cu o seară înainte să ne trezim repede pentru a prinde schimbarea gărzii la Palatul Buckingham, reședința Casei Regale a Marii Britanii.
Ne trezim repede și plecăm, poate iese și regina și ne face cu mâna! Se poate? Într-o lume perfectă și frumoasă, totul este posibil.
În zilele noastre, Palatul este folosit nu numai ca reședință pentru Regină și pentru Ducele de Edinburgh ci și pentru treburile administrative ale instituției monarhice. În apartamentele și sălile generoase, Majestatea Sa primește vizitele Oficiale ale invitaților de seamă.
Nu ne-am trezit prea devreme, drept urmare, am avut ceva emoții că nu vom ajunge la timp pentru paradă. Mai mult decât atât, l-am scăpat pe Mihnea într-o conversație interminabilă cu o domnișoară drăguță și mult prea volubilă în stația de metrou Green Park.
Ai auzit ce frumos vorbea? Cum să nu îmi exersez engleza mea britanică, mami!
Schimbarea gărzii este un mare spectacol cu o echipă impresionantă și o regie foarte bine pusă la punct. Merită!

Spre Tower of London! În cale ne apare o veveriță neastâmpărată. Ce face? Caută alune. Doamne, în inima Londrei și-a găsit neastâmpărata să se plimbe! Dar, surpriză, o aștepta o porție de alune glazurate lângă taraba cu arome de caramel.

De pază pe malul Tamisei, Turnul Londrei este un obiectiv turistic spectaculos. Zidurile sale ascund secrete ce sălășluiesc aici de secole. Cei care ajung dincolo de porțile impunătoare pot intra în lumea plină de strălucire a bijuteriilor coroanei, pot vedea locul unde au fost decapitate trei regine, au posibilitatea să admire colecții de arme și armuri sau să asculte poveștile Străjerilor Yeoman. Cei mai ”norocoși” pot avea și câteva întâlniri de gradul zero cu niscaiva fantome care, după mărturiile unora, ar bântui aici.☺


Prânz, fish and chips.
De acum vom mânca acasă, în fiecare săptămână, fish and chips! Te rog să vezi care e rețeta și să faci la fel! Te rooog!
Cum l-aș putea putea refuza. Ce-i drept, am savurat și noi, cei mari, fiecare bucățică de pește și fiecare cartof prăjit.
Cu burticile fericite am trecut la mișcare. Nu după mult timp ne-a ieșit în față elementul wow al Londrei, Turnul Shard. Colosul din sticlă și oțel a fost ridicat chiar în inima metropolei.
Atunci când a fost terminat, în 2012, turnul a deținut titlul de cel mai înalt zgârie nori al Europei, având o înălțime de 310 metri. Însă, la doar două luni, titlul a fost adjudecat de o altă clădire europenă, Mercury City Tower din Moscova.
Spectaculoasa construcție este renumită pentru priveliștea panoramică oferită de observatorul de la etajul 72 și pentru imaginea sa luminată atunci când Londra își spune povestea de seară.
O plimbare pe malul Tamisei și o mândrețe de pod devine decorul perfect pentru o fotografie perfectă, Tower Bridge.
Știți că podul ăsta ascunde o mașinărie complicată care ridică cele două părți ale podului în 90 de secunde? Oare nu vedem când se ridică?
În urmă cu aproximativ 120 de ani, în epoca Victoriană, a fost construit acest pod care a devenit unul dintre cele mai importante și mai cunoscute obiective turistive din Londra. Podul are două turnuri care sunt legate între ele la nivelul superior prin pasarele, care au rolul de a se opune forțelor orizontale exercitate de secțiunile suspendate ale podului.
O legendă urbană spune că în anul 1968, Robert McCulloch a cumpărat London Bridge crezând că de fapt a cumpărat Tower Bridge. Această confuzie între cele două poduri apare foarte des și în rândul turiștilor. Noi am avut în echipă o persoană forte bine informată, drept urmare, nu am confundat podurile.☺


A treia zi a fost dedicată plimbărilor relaxante, cumpărăturilor și muzeelor. Am sorbit fiecare loc, fiecare colț de stradă, fiecare parc, fiecare stație de metrou și fiecare moment artistic oferit de spectaculoasa capitală. E clar că odată ajuns în Londra îți trebuie o zi să te lași purtat de povestea străzilor, să te afunzi în mulțimea de trecători grăbiți și gălăgioși, întrebându-te mereu unde ajungi. Trebuie să simți spiritul acestui oraș!
Vreau să cumpăr multe cutii cu ceai! Vreau și pentru micul dejun și, uite, este și pentru ora cinci. Să știi că vreau să îmi pui lapte în ceai!




Ultimul obiectiv a fost Natural History Museum.
Să știi că am răbdare să stau la rând! Stau cât e nevoie pentru că vreau să intru!
Muzeul de Istorie Naturală a început printr-o simplă donație a colecției lui Sir Hans Slone, un medic cunoscut pentru pasiunea sa îndreptată spre curiozități naturale, în anul 1753. Superba clădire care găzduiește cele peste 70 de milioane de exponate, îți taie efectiv respirația. Considerată drept unul dintre cele mai bune exemple ale stilului neo-romanesc din arhitectura britanică, clădirea Waterhouse e devenit un obiectiv turistic în sine.
Despre cele câteva ore petrecute în muzeu, spun doar atât, copil și părinți fascinați. Nici nu știu când au trecut cele două ore, atât am fost de captivați de tot ceea ce am văzut și am trăit.






Nu mai stăm câteva zile? Vă rog! Să știți că eu mă mut la Londra!
Călătoriile în trei devin din ce în ce mai interesante și mai surprinzătoare.
Pentru MIHNEA!
Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺




 

 

 

SABINA DULGHERIU

sabina@tarabacuamintiri.ro

www.tarabacuamintiri.ro

https://www.facebook.com/TarabacuAmintiribySabina/

 

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

    Print       Email
  • Publicat: acum 3 săptămâni, 26 august 2018
  • de:
  • Ultima modificare: august 26, 2018 @ 4:56 pm
  • Sub: Rubrici, Ştiri locale
  • Termene si conditii:

    • Raspunderea penala sau civila pentru articolele de pe acest site apartine exclusiv autorilor. In cazul in care cineva se simte lezat, poate trimite un drept la replica care va fi publicat in articolul respectiv.
    • ZiaruldepeNet.ro si administratorii sau reporterii/moderatorii ziarului online nu raspund din punct de vedere juridic pentru continutul comentariilor vizitatorilor.
    • Responsabilitatea pentru comentariile postate revine in totalitate utilizatorului care beneficiaza de serviciul de a putea posta un comentariu.
    • Comentariile cu jigniri sau continut vulgar vor fi sterse, iar utilizatorul nu va mai beneficia de acest serviciu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please copy the string 2c1Vdv to the field below: