NOTE DE CĂLĂTORIE(XVII). O zi în Slănic Moldova - Ziarul de pe Net
Incarcare...
Esti aici:    >  Rubrici  >  Articolul curent

NOTE DE CĂLĂTORIE(XVII). O zi în Slănic Moldova

De    •   Publicat acum O săptămână, 12 august 2018   •   Fara comentarii

La poalele Munților Nemira, într-o depresiune înconjurată de păduri verzi ce adăpostesc cu sfințenie locuri cu adevărat minunate și unice, un râu cristalin șlefuiește de zor stâncile albe ce-i ies în cale. De multe ori, stâncile îndărătnice îl fac să își schimbe cursul și să șerpuiască asemeni unei târâtoare ce se ferește de ochii dușmanilor. În jocul său cu natura, râul Slănic, a creat o vale generoasă și fermecătoare, un loc încărcat de liniște și frumusețe.


În acest cadru de poveste, care te cucerește de la prima întâlnire, am descoperit o adevărată comoară, stațiunea Slănic Moldova. Renumită pentru izvoarele sale cu ape carbonate, bicarbonatate, ușor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice și oligominerale, dar și pentru faptul că este una dintre acele zone care se poate lăuda cu un aer puternic ozonat, frumoasa stațiune a fost catalogată drept ”Perla Moldovei”.
Izvoarele binefăcătoare au fost descoperite încă din anul 1801 iar 50 de ani mai târziu au fost făcute primele teste chimice pentru a fi determinate calitățile acestora. Viața acestor locuri s-a schimbat radical odată cu apariția în anul 1877 a primelor instalații balneare.
De-a lungul anilor, calitatea apelor minerale descoperite aici au fost confirmate prin medalii obținute la expozițiile internaționale de la Paris, Viena sau Frankfurt. Specialiștii le-au comparat cu apele minerale de la Karlovy Vary din Cehia sau Vichy și Aix les Bains din Franța.


După un drum plin de surprize, presărat cu sate pitorești, culmi domoale înzestrate cu păduri care încă mai aud cântecul păsărilor și boncănitul cerbilor, cu pagini de istorie bine ferecate după ușile unor castele ce țin piept timpului și timpurilor, cu incursiuni în inima pământului pentru o gură de aer rece și sănătos(citește aici), am ajuns la Slănic.




Ce am găsit aici? O oază de liniște și un mănunchi de clădiri care te duc cu gândul la farmecul și eleganța perioadei interbelice. Nu e de mirare că acest loc, încadrat perfect într-o mare de verdeață, era locul de vacanță preferat al lui I.L.Caragiale.
În momentul în care am intrat în stațiune, și-a făcut aparația într-un mod spectaculos o construcție avangardistă. Prin forma sa și liniile arhitecturale care duc cu gândul la o ascensiune care pornește de la firul ierbii și ajunge la cerul nemărginit, Biserica Catolică iese din tiparul clădirilor care se înșiruie de o parte și de alta a râului Slănic.
Văzând-o, nu am rezistat tentației de a opri mașina, cu riscul de a încurca puțin circulația, și de a fotografia interesantul lăcaș. O adevărată pată de culoare!

După câteva sute de metri am ajuns în centrul stațiunii, acesta fiind dominat de un parc care atrage atenția prin dimensiune, 14 hectare, dar mai ales prin frumusețe. Am lăsat mașina pe o străduță lăturalnică și am pornit agale pe aleile care brăzdau covorul verde al ierbii.
Privind în jurul meu am fost plăcut surprinsă să constat faptul că parcul era animat de cupluri care își purtau cu eleganță înțelepciunea anilor, de tineri care își arătau iubirea ținându-se strâns de mână și de copii plini de energie și debordând de fericire. Ce pot să spun, o stațiune plină de viață!



M-am lăsată purtată de atmosfera relaxantă din cochetul parc și, acompaniată de susurul apei care dansa în fântâna arteziană și de zborul fluturilor care se întreceau în frumusețe cu florile abia ieșite din iarbă, am hoinărit zeci de minute.
Din loc în loc am găsit panouri informative cu fauna zonei, activitățile oferite de stațiune și izvoarele binefăcătoare. Pe Aleea Personalităților am admirat un ansamblu statuar foarte interesant. Am regăsit aici, sub coroanele umbroase ale unor castani înfloriți, figurile senine și parcă mai liniștite ale unor personalități precum Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu sau George Enescu.




Toate aleile ajung la foișorul care se ridică mândru în centrul parcului. M-am și văzut într-o seară călduroasă de mai, atunci când vântul adie ușor și luna își face loc șăgalnică printre norii diformi, asistând la un spectacol muzical, aici, la foișor. ☺


Însă, foișorul nu este singura piesă care atrage atenția în frumoasa arie a parcului. Aici am regăsit și o bisericuță străjuită de brazi înalți care își oglindea modestul trup într-un ochi de apă populat de câteva broscuțe simpatice. Imaginea este pe câte de simplă pe atât de cuceritoare.
Mi-aș fi dorit să pot intra în interiorul bisericii, să mă bucur de răcoarea sa, să pot să mă închin și să mă încarc cu liniște sufletească. Fiind închisă m-am mulțumit cu imaginea sa într-un cadru atât de frumos și atât de …verde.


În partea opusă a parcului, o clădire spectaculoasă cu o arhitectură care se încadrează perfect în magia locului, creează un cadru care te duce cu gândul la baluri pline de eleganță, interioare opulente și lumea bună a secolului trecut.
Cazinoul din Slănic Moldova a fost ridicat de către meșteri italieni ajutați de muncitori de pe Valea Slănicului, între anii 1892-1894. Respectând stilul Art Nouveau, impresionanta clădire a fost realizată după planurile ieșeanului George Sterian, un cunoscut arhitect care și-a desăvârșit studiile la Școala de Arte Frumoase din Paris.


După promenada în Parcul Central am hotărât să luăm la pas ”Traseul izvoarelor”. Acesta se întinde de-a lungul șoselei și poate fi parcurs în aproximativ 40 de minute.
La umbra pădurii care se prăvale de pe culmea muntelui, o alee generoasă conduce pașii turiștilor spre izvoarele miraculoase. Deși unele foișoare și locuri de relaxare, plantate ici-colo, sunt acum lăsate la voia timpului, întregul traseu este relaxant și plăcut ochiului.
Stânci răzlețe, apa Slănicului care face slalom unduindu-se când în stânga aleii, când în dreapta sa, flori care atrag atenția prin culoare și parfum, toate acestea fac plimbarea mai frumoasă și mai terapeutică.
Salba de izvoare care se întinde pe tot acest traseu îndeamnă călătorul la opriri dese urmate de răcoriri cu apă rece de munte. Tentația de a gusta din apa câtorva izvoare a fost mare, însă, doar unul dintre ele a câștigat prin…abundența mușteriilor cu sticle și bidoane la purtător. Așa că, m-am așezat și eu cuminte la rând și am umplut sticluța rămasă din greșeală în portiera mașinii. A fost rece și bună ☺




După ce m-am hidratat cu apa rece de izvor, nu mai știu ce număr avea acesta, am prins curaj pentru a străbate traseul celor 300 de trepte. Acesta pornește de la izvorul Sfântul Spiridon, izvor ce marchează trecerea dinspre parc spre zona de izvoare.
După ce am trecut podul peste râul Slănic m-am afundat în pădure urmărind treptele care se pierdeau printre copaci. Aerul curat, liniștea străpunsă din când în când de ciripitul păsărilor, frumusețea naturii și farmecul locului m-au cucerit și m-au fâstâcit. Fiind preocupată mai mult de făcut fotografii și admirat fiecare gâzuliță ieșită in cale, am uitat să număr scările parcurse. Cert este că nu am ajuns la capătul traseului, dar, chiar și așa, am gâfâit destul de mult când am revenit la stradă.☺





În finalul incursiunii noastre de o zi în frumoasa stațiune Slănic Moldova, am oprit lângă Cascada Slănic. O frumusețe!
Destul de gălăgioasă și extrem de fotogenică, cascada ne-a răcorit și ne-a încântat. A fost un sfârșit de zi minunat, în echilibru perfect cu locul de poveste descoperit, aici, în inima Moldovei.


Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺






 

 

SABINA DULGHERIU

sabina@tarabacuamintiri.ro

www.tarabacuamintiri.ro

https://www.facebook.com/TarabacuAmintiribySabina/

 

Citește și:

DE MÂNĂ CU MAREA PE PLAJELE DIN SKOPELOS (I)

SKOPELOS TOWN, POVESTE SCRISĂ ÎN GRĂDINA PISICILOR JUCĂUȘE

 

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

    Print       Email
  • Publicat: acum O săptămână, 12 august 2018
  • de:
  • Ultima modificare: august 12, 2018 @ 3:48 pm
  • Sub: Rubrici, Ştiri locale
  • Termene si conditii:

    • Raspunderea penala sau civila pentru articolele de pe acest site apartine exclusiv autorilor. In cazul in care cineva se simte lezat, poate trimite un drept la replica care va fi publicat in articolul respectiv.
    • ZiaruldepeNet.ro si administratorii sau reporterii/moderatorii ziarului online nu raspund din punct de vedere juridic pentru continutul comentariilor vizitatorilor.
    • Responsabilitatea pentru comentariile postate revine in totalitate utilizatorului care beneficiaza de serviciul de a putea posta un comentariu.
    • Comentariile cu jigniri sau continut vulgar vor fi sterse, iar utilizatorul nu va mai beneficia de acest serviciu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please copy the string OyLztg to the field below:

Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com