Ploua infernal, cum spunea poetul… Strada se umpluse de apă, iar roţile tăiau şanţuri în covorul fluid aruncând perdele zdrenţuite de stropi înspre trotuare… Pietonii renunţaseră la umbrele pentru că şuvoaiele nu mai aveau nici o disciplină. Şoferii îşi îndesau ochii în parbriz forţând privirea să zărească dincolo de botul maşinii, iar ştergătoarele alergau bezmetice străduindu-se să iasă din ţâţâni…
Nici vorbă să putem zări castelul!… Văzusem totuşi, printre sforile fluide, prin care cerul se legase de pământ, doar indicatorul către Muzeul „Nicolae Grigorescu” şi-i bifasem asfel localizarea pentru o eventuală vizită. Ştiam că îl vom găsi în apropiere, dar nu…
Aflasem din bunăvoinţa unui poliţist că cele două obiective sunt unul lângă altul, aşa că eram încrezători că îl vom găsi şi pe celălat, dar în acea zi ploaia de vară avea, cu noi, cu totul alte planuri… […]
Noaptea desfiinţase oboseala drumului lung din ajun asfel încât dimineaţa ne limpezi privirile. A doua încercare ne aduse reuşita. Fusesem oarecum dezamăgiţi de insuccesul din ziua precedentă şi poate că din cauza aceasta gândul a persistat şi peste noapte, dar azi era senin şi soarele zâmbea în toată măreţia sa. Noaptea rămăsese un sfetnic bun, iar splenoarea zilei ne dăduse optimism…
– Aduce a castel, dar e un templu!…
Ochiul a toate văzător stăruie deasupra intrării. O masivă uşă din piatră anunţă că totuşi se mişcă, parafrazându-l pe Galileo Galilei: „E pur si muove”. O ironizare prin dezavuarea aparanţelor? Uşa se deschidea extrem de uşor, rotindu-se, în jurul axului vertical central, la 90 de grade, contrazicând aparenta ei imobilitate, indusă de aspectul masiv. O invitaţie subtilă la a înţelege totul dincolo de aparenţe? Regăsesc aici o materializare a conceptului ce stă la crearea imaginilor duoscopice. Un alt fel de exemplificare a dualismului universal? Să vezi dincolo de aparenţe este şi scopul pentru care militează pictorii dualişti contemporani, dar la vremea aceea ideea realizării edificiului se inspira de sacrificiul umanităţii pe altarul ştiinţei, când, Galileo a susţinut heliocentrismul copernician. Era şi o pledoarie asupra progresului ştiinţei în detrimentrul opacităţilor maselor, fie şi induse instituţional, clerical… Sunt convins că şi în prezent mesajul este în perfectă actualitate.
Blazonul familiei cu deviza „Pro fide et patria” şi-a pierdut un element esenţial: coroana princiară. Restaurările castelului nu au fost dintre cele mai fericite!…
Cele două tronuri din piatră ce flanchează intrarea au suprapuse replicile în oglindă a sfinxului egiptean. Pare o evidentă trimitere către rolul atribuit stăpânului deşertului, de paznic spiritual: acela de cerberi, ori de apărători ale unor secrete sacre. Cert este că pe tronuri sunt gravate legile şi simbolurile pitagoreice, tot cu trimitere spre cunoaşterea ezoterică.
Unul dintre butoanele ghidului electronic îmi aduce câteva lămuriri: „Pentagrama, steaua cu cinci colţuri, era semnul favorit, de recunoaştere, al pitagoricienilor, simbolul unirii principiului celest cu cel terestru, altfel spus, semnul vieţii manifestate şi imagine a microcosmosului omenesc. Cinci era pentru pitagoricieni numărul întoarcerii tuturor lucrurilor, şi, în primul rând, al aplecării sufletului asupra lui însuşi. Neoplatonicienii calificau Pentada ca „număr sferic”, asociindu-l sistematic cercurilor sufletului”.
Vocea insistă aspura unor detalii privind înscrisurile şi semnificaţiile: „Erau odinioară douăsprezece legi, câte şase pe spătarul fiecărui tron. Legile au fost scrise în franceză, de mâna lui Vasile Cosmovici, într-o şedinţă spiritistă, la 18 decembrie 1890. Astăzi, la castel, doar unul mai păstrează şase legi, celuilalt lipsindu-i bucata de gresie pe care fuseseră gravate următoarele şase”…
Urmează enumerarea celor douăsprezece legi, amintindu-mi astfel că religiile sunt diferite, dar credinţa este una şi aceeaşi:
„I. Legea religioasă (1.Crede în Dumnezeu; 2.Crede în nemurirea sufletului; 3.Crede în darul comunicării cu cei duşi),
- Legea morală (4.Iubeşte şi ajută neamul; 5.Iubeşte şi ajută pe cine te ajută şi te iubeşte; 6.Iubeşte şi ajută fără a precugeta la folosul tău),
III. Legea socială (7.Nu te necinsti pe tine însuţi, ca să te cinstească alţii; 8.Nu necinsti pe alţii ca să te cinsteşti pe tine însuţi; 9.Nu necinsti munca, căci munca e viaţă),
- Legea filosofică (10.Când faptul ţii, atunci adevărul ştii; 11.Când nu vrei să crezi, atunci nu poţi să vezi; 12.Când cauţi dovadă atunci găseşti tăgadă)”.
„Tronurile au fiecare ca suport şapte tomuri de piatră suprapuse, pe cotoarele cărora pot fi citite numele următoare: Agnodika (tânăra ateniană ce a vrut să îmbrăţişeze tainele medicinei), Hypatia (profesoara de neo-platonism din Alexandria), Beatrice Portinari (iubita lui Dante), Juana Veranez (de origine spaniolă), Elisabeta Tudor (regina Angliei), Charlotte Corday („girondina” care l-a asasinat pe Marat în timpul Revoluţiei Franceze) şi Iulia Haşdeu”.
Bogdan Petriceicu-Haşdeu construise toate aceste simboluri după şedintele de spiritism, invocându-şi fiica dispărută. Tomurile de piatră sunt trimiteri către încarnările anterioare ale sufletului Iuliei, iar castelul însuşi este o construcţie de venerare a fiicei dispărute prematur, în urma tuberculozei. De aceea iniţialele J.H. sunt centrate în compoziţia grilajelor metalice laterale, prenumele românesc fiind substituit de cel scris în limba franceză, dar cu posibilă referire şi la cealaltă Iulie, soţia scriitorului, respectiv mama tinerei copile. Cele două Iulii erau sărbătorite de către Bogdan pe data de 2 iulie, legănd astfel prenumele cu denumirea lunii calendaristice, iar dublarea, prin mamă şi fiincă. Astfel se explică existenţa inscripţiei „2 IULIE” pe crenelurile centrale, deasupra intrării, la Castelul Iuliei Haşdeu din Câmpina.
Deşi zidurile de piatră ale edificiului îţi aduc senzaţii reci de-a lungul şirei spinării, interiorul este călduros. Poate că ideia de spiritism poate să mai stăruie în privinţa glacialităţii spinale, dar vocea molcomă a ghidului virtual reuşeşte să te absoarbă cu multitudinea de informaţii: viaţa Iuliei,… istoria castelului,… mulţimea de exponate, numerotate în scopul identificării,… simboluri ezoterice…
Camera centrală are o construcţie cilindrică, din mijloc urcând un stâlp ce susţine două scări metalice. Deasupra statuia lui Isus în mărime naturală. Bolta oferă imaginea unui labirint în contrast cu imaginea primară. Pictorii ce au lucrat la ultima restaurare, spune ghidul, au refuzat să păstreze imaginea precedentă, adică un cer senin. Semnificaţia actuală fiind aceea a zbuciumului uman în căutarea echilibrului central. Chiar şi aşa, reprezintă un derapaj de la semnificaţiile spiritiste concepute în construcţia iniţială (şi, poate, iniţiatică).
Totuşi lumina lasă o senzaţie de mister la Castelul Iuliei Haşdeu din Câmpina, simbolurile se succed… Sunt multe şi este greu să le prinzi semnificaţia. Oglinzile paralele din geamuri oferă imaginea replicării infinite. O pledoarie asupra reîncarnării sufletului, a timpului existent în spaţii paralele?
Mă aşez în cercul celor douăsprezece scaune din dom – o replicare a lojei apostolilor. Privesc înspre biblioteci şi observ că lumina are irizaţii verzui. Spaţiul îngust are un ritm al său. E clar că-i doar un loc pentru depozitare, rafturile ocupând aproape întreg peretele. Accesul se face pe o scară metalică glisantă. Comut privirea spre înalt ascultând ghidul… Un flash îmi stârneşte memoria şi-mi aduce în faţă imaginea unei femei cu chip alb, cu părul strâns într-un coc, în vârful capului. Chipul ei alb era blajin. Îmi arată două lumânări de culori sidefate: albastru şi roşu… Am căutat să înţeleg de ce. Imaginea se risipise înainte de a primi răspuns…
Mă ridic şi merg în sufragerie. Tapetul roşu al încăperii mă face să tresar, dar nu-i decât un ornament în armonie cu mobilierul tapiţat în aceeaşi cromatică. La fel şi covorul. Totuşi lumânările de pe birou, din cele două sfeşnice, sunt albastre – albastru-sidef… Mă uit după cele roşii dar nu le zăresc. M-am liniştit!…
Ni se permite să fotografiem, aşa că nu am ratat ocazia, supunându-mi însoţitorii la evidenta şedinţă foto. Am fost în acest loc şi simţeam nevoia înmagazinării de amintiri şi în memoria digitală a aparatului de fotografiat; nu multe, dar suficiente pentru a privi cu nostalgie peste timp… Am colindat, asfel, din nou, succesiv, camerele. Nu aş fi vrut să plec. Celelalte compartimente au o construcţie clasică şi nimic nu-ţi trădează ideea că te afli într-un castel, din contră: e cald şi primitor.
Doar camera obscură nu este accesibilă pentru că nu este restaurată. Muzeografii spun că cercetările în arhiva spiritistă a lui B.P. Hasdeu continuă şi pot aduce lămuriri asupra unor lucruri necunoscute în legătură şi cu aspectul acestei încăperi şi sunt decişi să respecte întrutotul o reconstituire a elementelor picturii originale.
Am plecat totuşi cu un gând de regret. Nu-i cel al dorinţei de a revedea templul cândva în forma sa iniţială, aşa cum a fost conceput de creatorul său, de Magul de la Câmpina, ci m-a frământat imaginea lumânărilor roşii ce încă nu le găsisem…
Abia acasă, golinnd memoria aparatului de fotografiat, le-am descoperit. Aparatul le văzuse, eu nu!…
GABRIEL TODICĂ
“5.Iubeşte şi ajută pe cine te ajută şi te iubeşte” este una dintre “legile” transmise “de dincolo”. Insa orice bun crestin ar trebui sa stie ca in predica de pe munte, Domnul Iisus a spus : “Ati auzit ca s-a zis: Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau. Iar Eu va zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri; ca El face sa rasara soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Oare nu fac si vamesii acelasi lucru? Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Oare nu fac si paganii acelasi lucru? Fiti, dar, voi desavarsiti, precum, Tatal vostru cel ceresc desavarsit este” (Mt. 5, 43-48).
Iar referitor la reincarnare, aceasta este ratacirea ratacirilor, cea mai mare minciuna a tatalui minciunii !
Da, BP Hasdeu a fost un mare erudit, dar aceasta, de cele mai multe ori, nu inseamna nimic in credinta adevarata, ba, de cele mai multe ori, este prilej de cadere.
“25 În vremea aceea, luând Iisus cuvântul, a zis: „Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.
26 Da, Părinte, că aşa ai binevoit Tu.
27 Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu-L cunoaşte pe Fiul decât numai Tatăl, şi nici pe Tatăl nu-L va cunoaşte nimeni decât numai Fiul şi cel căruia va vrea Fiul să-i descopere. ” Matei,11
Castelul de la Campina al familiei Hasdeu este un loc plin de simboluri masonice. Mai bine fratilor intrati intr-o biserica. Am fost si eu si am vizitat castelul de la Campina, cu ceva vreme in urma, ba am citit si Sic Cogito si Protocolul sedintelor de spiritism. Imi pare rau ca am risipit timpul degeaba…
Stimate domnule Daniel (imi cer scuze ca cu va cunosc gradul clerical, dar presupun ca nu sunteti PreaFericitul. Eu as fi fost Mult Prea Onorat)
Observ inca de la inceput ca pretindeti ca sunteti cunoscatorul adevarului absolut, ori asta numai Dumnezeu poate, dar probabil ca aveti o cale de cunoastere mult mai facila si v-o respect!
Observ ca veniti cu argumente citate din Evanghelie incercand sa combateti Legea nr. 5, ori faceti intentionat abstractie de Legea nr. 6, care spun in forma condensata si moderna ceea ce incercati dvs. sa demonstrati citand in formula arhaica. Asadar, dupa parerea mea, nu faceti decat sa confirmati Legile enumerate la Campina.
Trebuie sa va spun ca nu si-a propus nimeni sa va schimbe religia, calea spre adevar pe care mergeti. Nu sunt avocatul lui Hasdeu si nici al masonilor (De altfel masonii au aparut in intentia de a crea o breasla a constructiilor de catedrale si biserici la 1717, dar probabil ca va irita asta…). Asa ca eu va indemn sa mergeti cu osardie pe calea ce ati ales-o, dar iubiti-va aproapele (asa cum ati invatat la Teologie din Evanghelie)!
Despre cartea “Sic Cogito”, personal n-am citit-o, dar daca dvs. ati pierdut timpul lecturand-o, v-as recomanda s-o donati unei biblioteci. As fi bucuros s-o imprumut ca s-o citesc. Eu nu-mi voi deplange timpul pierdut pentru lectura! Din contra, il voi considera intotdeauna un castig!
Doamne ajuta!
Domnule Gabriel Todica, faptul ca ati considerat ca acel comentariu al meu trebuie amendat, ma bucura. Nu stiu ce anume am deranjat, egoul d-vs de semnatar al articolului sau simpatia pentru o anumita breasla de fauritori de catedrale si biserici ?! Nu am niciun grad clerical, sunt un simplu mirean si nici macar stimat nu sunt. Sustineti ca observati ca pretind ca sunt cunoscatorul adevarului absolut. Daca prin faptul ca am credinta ca in Sfintele Evanghelii, din care am citat, se afla adevarul – nu-mi place expresia “adevarul absolut”, pentru ca este o formulare lipsita de sens, deoarece adevarul este unul singur; mai multe adevaruri, niciun adevar -, atunci observatia d-vs este corecta.
Nu, nu am facut abstractie de legea nr.6, numai ca aceasta lege 6 pe care o considerati, alaturi legea 5, ca « forma condensata si moderna » a “formei arhaice” din Evanghelie, nu aduce o extindere a sferei persoanelor pe care trebuie sa le iubesti si sa le ajuti, ci doar defineste in ce mod trebuie sa iubesti si sa ajuti. Legea 5 si 6 (asa cum d-vs le-ati numerotat in articol, pentru ca eu nu cunosc sa le fi fost atribuite numere, ci doar au fost enunatate si scrise intr-o anumite ordine) nu enunta inclusiv iubirea de vrajmasi, ca forma absoluta a iubirii. Este edificant pentru pozitia d-vs cum considerati ca acele legi sunt “condensate si moderne” iar spusele Domnului Iisus Hristos sunt “arhaice”.
Cine a definit acele 12 legi ?
Si cine a fost Cel care a tinut predica de pe munte ?!
Ati fi putut sa cititi si altfel decat personal cartea “Sic cogito” ?!
Si daca nu ati citit-o, nu considerati ca, macar din punct de vedere al cantitatii de informatie, arguméntele mele trebuie sa fie ceva mai solide decat cele ale d-vs in ceea ce priveste tema de fata ?!
Referitor la timpul pierdut cu lecturarea celor doua carti pe care le-am mentionat in comentariul meu – si care nu se mai regasesc in biblioteca mea -, va recomand sa cititi cartea Sfantului Teofan Zavoratul, “Calea spre mantuire”; (si) acolo veti gasi din ce cauza consider ca m-am risipit citind (si) Sic cogito sau Protocoalele sedintelor de spiritism.
Va multumesc pentru indemnul d-vs ; chiar am sa-l urmez. Si incerc, pe cat posibil, sa aplic si in practica ceea ce citesc in Cuvantul Domnului. Este greu sa-ti iubesti – cu adevarat, nu doar sa ai impresia…- aproapele, daramite vrajmasul, dar cu ajutorul Bunului Dumnezeu, totul este cu putinta.
Slava Sfintei Treimi, Tatal, Fiul si Sfantul Duh !