NOTE DE CĂLĂTORIE(XII). Liniștea binefăcătoare din Arbanasi - Ziarul de pe Net
Incarcare...
Esti aici:    >  Rubrici  >  Articolul curent

NOTE DE CĂLĂTORIE(XII). Liniștea binefăcătoare din Arbanasi

De    •   Publicat acum 2 săptămâni, 8 iulie 2018   •   Fara comentarii

 

Când spui Bulgaria gândul te duce la stațiunile animate și pline de tentații de la malul Mării Negre. Aceste adevărate furnicare care strălucesc în sezonul estival oferă posibilitatea petrecerii unui concediu nu foarte costisitor, cu o distanță relativ mică de parcurs cu mașina și cu un sistem all inclusive destul de bine pus la punct. Ce să spun? Felicitări vecinilor bulgari!
Recunosc, așa cum am făcut-o și altă dată, nu mă tentează litoralul bulgăresc. Ține de gusturi și mai ales de ceea ce îți dorești de la o vacanță. Asta nu însemnă că nu vreau să descopăr Bulgaria, o țară destul de interesantă și ofertantă din punct de vedere turistic.

De ceva vreme am hotărât să explorez acea latură a Bulgariei care abundă în frumuseți sălbatice, nealterate, în povești care dezvăluie adevăruri istorice și tradiții păstrate cu sfințenie de veacuri.
Mărturisesc faptul că ceea ce am descoperit până acum m-a cucerit și m-a determinat să nu mă opresc din aventurile de pe meleagurile înnobilate cu parfum suav de trandafiri. Fiecare experiență s-a lăsat cu amintiri memorabile.☺

Citind doar lucruri frumoase despre regiunea Veliko Târnovo, am poposit aici pentru o cură de frumusețe și istorie. Despre ceea ce am trait aici, despre peisajele spectaculoase, ospitalitatea oamenilor și comorile descoperite aici , voi povesti în mai multe articole. Sunt atâtea de spus!
Locul are un farmec aparte, o aură de spiritualitate foarte bine conturată și o frumusețe simplă dar, în același timp, răpitoare.

De-a lungul călătoriilor mele am învățat faptul că fiecare loc frumos are un secret, în aparență bine păzit, care abia așteaptă să fie descoperit. Ajunsă în Orașul Țarilor, așa cum este numit Veliko Târnovo, m-am întrebat care este misterul zonei. Nu mi-a trebuit mult să-l descopăr, satul Arbanasi.
La doar 4 kilometri de fosta capitală a țarilor bulgari, pe un platou înalt care oferă o priveliște de vis a zonei, se află un sătuc fermecător, o adevărată bijuterie arhitecturală. Cei aproximativ 300 de locuitori care trăiesc în acest adevărat muzeu în aer liber sunt, din punctul meu de vedere, parte dintr-o lume de poveste. Așa m-am simțit eu în cele câteva ore petrecute pe străduțele minunatului sat.




Numele de ”Arbanasi” vine de la cuvântul albanez ”arbanas”, care înseamnă agricultor sau cel care muncește pământul. Lucrul acesta a lăsat loc întrebărilor legate de denumirea și originea satului care stăpânește de sute de ani vederea asupra dealurilor Tzarevetz și Trapezitsa.
Prima atestare documentară a localității este reprezentată de un decret dat de sultanul Soliman Magnificul, în 1538, prin care oferă pământul arondat satului, ginerelui său, marele vizir Rustem Pașa.
Povestea satului cu case din piatră galbenă și străzi misterioase care se afundă printre garduri construite asemeni unor ziduri impenetrabile, este pe cât de bogată pe atât de incitantă. O primă variantă a întemeierii așezării vine de pe la 1230. Se spune că un grup de boieri bulgari s-au mutat cu șerbi cu tot, din partea de vest a Bulgariei condusă de țari, tocmai aici, întemeind un sat prosper. O altă variantă aduce în discuție o implicare a bulgarilor, grecilor și albanezilor în fondarea așezării.



Nu vreau să intru prea mult în detaliile referitoare la istoria acestui loc absolut fermecător, însă, nu mă pot abține să nu remarc legătura dintre comunitatea din Arbanasi și noi, mândri viețuitori ai plaiurilor mioritice.
Se spune că în secolul al XVIII-lea, satul dintre dealuri primea în mod regulat donații din partea domnitorilor fanarioți ai Țării Românești. Unde mai pui că mulți boieri munteni exilați s-au stabilit cu familiile aici. Astăzi, unele case din Arbanasi, poartă cu mândrie numele acestor boieri: Brâncoveanu, Cantacuzino, Filipescu, Văcărescu.




Ceea ce mi-a atras însă cel mai mult atenția a fost informația potrivit căreia, în anul 1595, în acest sat se naște Vasile Lupu, domnitor al Moldovei între anii 1634-1653. Gata, destulă istorie!☺
Revenind în timpuri mai apropiate nouă, aflu că satul a impresionat destule personalități ale lumii politice. Ștefan Hristov Chamourov, fiul renumitului patriot bulgar Hristo Chamourov, Mihail Gorbaciov sau Tudor Jivkov Hristov au avut reședințe aici. Acum, casele respective au fost transformate în pensiuni sau hoteluri cu multe stele.



Am parcat mașina în zona care părea a fi centrul localității. De jur împrejur se înșirau cuminți restaurante și magazine cu suveniruri. Mi-a atras atenția un magazin care avea aspectul unui muzeu etnografic. Chiar la ușă trona un costum popular autentic. După aspectul patinat și parfumul cu iz de naftalină am concluzionat că are peste 100 de ani.



Un parc umbros și destul de tentant pentru orele amiezii, împarte strada principală în două. În fața brazilor înalți tronează statuia lui Ilarion Ivanov Dragostinov, figură importantă în organizarea și conducerea răscoalei anti-otomane din anul 1876.


Instinctul îmi spune să pornesc în descoperirea comorilor acestui sat, lăsând parcul în partea dreaptă. Doar după câțiva pași, îmi iese în față un banner care mă atenționează că am ajuns la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. O alee de piatră încadrată de un covor verde de iarbă mă conduce spre ceea ce am considerat ca fiind cea mai frumoasă biserică din Arbanasi.
Construcția de piatră întinsă pe orizontală, datează din secolul XVII. Ferestrele mici, boltite, încadrate în rame albe văruite și ușa de lemn întărită cu ținte masive de metal dau construcției un aer de fortăreață. Privind însă întreagul domeniu care găzduiește biserica, acesta fiind îndulcit de o căsuță ca din poveste și de zeci de flori care mai de care mai colorate și mai parfumate, zici că ai ajuns în Rai.





Urmând strada îngustă, străjuită de garduri înalte de piatră, am ajuns la restaurantul care oferă cea mai frumoasă panoramă asupra orașului Veliko Târnovo. Imaginea te lasă fără cuvinte. Nu poți decât să te bucuri că ai ajuns aici și să te încarci cu frumusețea și energia binefăcătoare a locului. Minunat!



După spectacolul oferit de acest minunat colț de lume, am pornit din nou la pas pe ulițele satului de poveste. Spațiul îngust și lipsa trotuarelor nu împiedică însă artizanii locali să își expună rodul muncii, talentului și al dragostei pentru tradițiile locale.



În spatele unui gard care se încadrează perfect în arhitectura zonei, descopăr cea mai veche biserică din localitate, Biserica Nașterii Domnului. Vechimea construcției a obligat autoritățile să creeze un sistem de susținere al pereților. Lăudabil!
Aleea străbate curtea până în fața bisericii. Aici, tăcute și modeste, câteva cruci de piatră îmbogățesc aura spirituală a locului.
Dacă exteriorul este simplu, același zid de piatră, aceleași bârne de lemn, în interior, pereții abundă de picturi religioase. În pronaosul bisericii este pictat arborele genealogic al lui Iisus Hristos, în care apar Homer, Platon și Aristotel.




Plimbarea pe străduțele satului Arbanasi este o adevărată aventură. Gardurile care seamănă cu niște ziduri medievale, casele transformate în mare parte în pensiuni, vegetația luxuriantă care îmbrățișează parcă tot ce îi iese în cale, creează sentimentul că te afli într-o lume încremenită în timp și spațiu, un timp al liniștii și un spațiu al tradiției. Trecând pe lângă porțile de lemn aveam mereu impresia că, dincolo de ele, se află o poveste care abia așteaptă să fie descoperită.☺




La un moment dat am văzut o poartă larg deschisă. A fost momentul în care am ”îndrăznit” să pătrund în lumea de dincolo de ziduri. Deși stăpânii casei erau prin curte nu au reacționat în momentul în care am intrat în intimitatea căminului lor. Le mulțumesc!

În momentul în care aproape am ajuns în locul de unde am pornit plimbarea, pe partea stângă a drumului, am zărit un panou care m-a făcut curioasă, Library. Nu am putut să refuz invitația făcută de săgeata care indica intrarea în acea curte și, am pășit ușor timid, într-un spațiu pe cât de generos, pe atât de misterios. Dacă acea construcție care îmbina armonios piatra, lemnul și varul de un alb imaculat era o bibliotecă, nu știu să spun, însă, surpriza care mă aștepta era camuflată în spatele unui perete de vegetație. Aceasta era Biserica Sfântul Dimitrie.
Aceeași arhitectură, aceeași simplitate, aceeași liniște….





După așa o plimbare era musai nevoie de o pauză, una de degustare, bineînțeles. În pragul unui restaurant cu bucate tradiționale, ne aștepta o tânără zâmbitoare. Cu o engleză ușor stângace, ne-a invitat pe terasa frumos ornată în stil traditional. Aici, paznicul patruped al localului, ne-a analizat cu atenție și, dând din coadă, ne-a spus că suntem oameni buni și putem stărui pentru o vreme la umbra terasei sale.☺





După bucate alese pe sprânceană sau pe gusturi☺ne-a venit cheful de cumpărături. Vizavi ne-a făcut cu ochiul un magazin de antichități. Vânzătoarea, o bătrânică simpatică, care rupea câteva cuvinte în limba română, ne-a satisfăcut cu răbdare toate poftele ochiului.





A fost o zi minunată și o experiență demnă de 5 stele. Și cum să nu fie, când, fermecătorul sătuc, a fost declarat încă de pe la 1921, printr-un decret regal, complex de vacanță. Faptul că trecerea anilor nu a știrbit cu nimic din frumusețea și autenticitatea locului, ba mai mult, locuitorii au înțeles că trebuie să mențină viu spiritul zonei, face ca Arbanasi să fie recunoscut din anul 2000 drept momument istoric de importanță națională.
Am plecat de aici cu liniște în suflet și cu promisiunea că, voi ajuta și alți iubitori de călătorii să descopere aceste locuri încărcate de frumos, tradiție și spiritualitate.
La cât mai multe amintiri!☺






 

 

SABINA DULGHERIU

sabina@tarabacuamintiri.ro

www.tarabacuamintiri.ro

https://www.facebook.com/TarabacuAmintiribySabina/

 

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook și dă follow pe instagram !

 

    Print       Email
  • Publicat: acum 2 săptămâni, 8 iulie 2018
  • de:
  • Ultima modificare: iulie 8, 2018 @ 8:36 pm
  • Sub: Rubrici, Ştiri locale
  • Termene si conditii:

    • Raspunderea penala sau civila pentru articolele de pe acest site apartine exclusiv autorilor. In cazul in care cineva se simte lezat, poate trimite un drept la replica care va fi publicat in articolul respectiv.
    • ZiaruldepeNet.ro si administratorii sau reporterii/moderatorii ziarului online nu raspund din punct de vedere juridic pentru continutul comentariilor vizitatorilor.
    • Responsabilitatea pentru comentariile postate revine in totalitate utilizatorului care beneficiaza de serviciul de a putea posta un comentariu.
    • Comentariile cu jigniri sau continut vulgar vor fi sterse, iar utilizatorul nu va mai beneficia de acest serviciu.

Lasă un răspuns

Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com