NOTE DE CĂLĂTORIE(III). Despre Butrint sau istoria grecilor pe pământ albanez - Ziarul de pe Net
Incarcare...
Esti aici:    >  Rubrici  >  Articolul curent

NOTE DE CĂLĂTORIE(III). Despre Butrint sau istoria grecilor pe pământ albanez

De    •   Publicat acum 2 săptămâni, 15 aprilie 2018   •   Fara comentarii

Albania, ce pot să spun? Mi s-a lipit de suflet “ca marca de scrisoare”! O spun cu cea mai mare sinceritate și cu convigerea că voi reveni cât mai curând pe tărâmurile Țării Vulturilor. În ciuda tuturor avertizărilor binevoitoare și prietenești, venite din partea apropiaților, avertizări care erau urmate de aprecieri precum S-au terminat țările!, Nu sunteți normali! sau Permis port-armă aveți?, hotărârea noastră a rămas fermă și de neclintit. Și cum să nu îți dorești să ajungi în Albania când, imaginile vizualizate pe internet arată peisaje spectaculoase care îți taie răsuflarea, plaje care rivalizează cu cele din Caraibe, lacuri de un albastru ireal, simplitate și nealterare, vestigii istorice care poartă cu mândrie amprenta trecerii timpului și chipuri senine rumenite de soare. Nu puteam rata așa o aventură! După votul unanim, al celor mari și, nu lipsit de importanță, al celor mici, planurile de călătorie au fost definitivate. Și pentru că, în ceea ce mă privește, toate drumurile de vară trebuie să treacă prin Grecia, destinația mea de suflet, și acesta a urmat căile frumoasei Elada.

Faptul că am trecut prin Grecia, a ridicat standardele așteptărilor mele referitoare la finalul călătoriei. Însă, privind acum în urmă, tocmai acest lucru m-a făcut să descopăr farmecul neașteptat și frumusețea sălbatică a Albaniei. Este evident faptul că exploatarea turistică a acestor tărâmuri atât de autentice este abia la început. Sunt însă convinsă că în câțiva ani, acest giuvaier neșlefuit al Balcanilor, va deveni un punct de atracție pentru foarte mulți turiști.

Nu sunt genul de turist care, odată ajuns la mare, cucerește cea mai apropiată plajă, pune stăpânire pe camera de hotel și culege dacă se poate tot bronzul pe care soarele, în mărinimia sa, ți-l poate dărui ….până la rumenire.☺Unii ar spune, păcat! Spre chinul șoferului, cel care a spus …păcat, nu rezist mai multe de 4-5 zile la nisip, oricât ar fi el de fin și de îmbietor. Nici chiar plajele spectaculoase din Ksamil, stațiunea albaneză de la marea Ionică, nu m-au oprit din hoinăreală.☼

Ar fi fost chiar păcat, ca odată ajunsă aici, să nu vizitez Butrintul. Introdus pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO în anul 1992, vechiul oraș iliric are venerabila vârstă de 2500 de ani și se întinde pe o suprafață de 17 km². Faimosul oraș sau mai bine zis, faimoasele ruine, adună la un loc trei mari civilizații: romană, greacă și bizantină. Toate trei și-au lăsat amprenta pe arhitectura, dezvoltarea, evoluția, declinul și în final, sufletul acestui oraș.

Siteul se află pe o peninsulă pitorească din Lacul Butrint, într-un cadru stăpânit de o pădure deasă și umbroasă, înnobilată de arbori exotici și rari. Pentru a ajunge pe limba de pământ care găzduiește de atâta vreme un impozant amestec de monumente ce datează din mai multe etape istorice, am trecut cu bacul pe canalul Vivari. A fost un moment tragico-comic. Din punctul meu de vedere bacul ar fi trebuit să însemne o ambarcațiune mai mult sau mai puțin modernă sau, după caz, mai rudimentară. Aici, bacul s-a dovedit a fi un pod plutitor, pus în funcțiune de un sistem de scripeți. Distractiv !☺

Înainte de a trece cu minunata ambarcațiune, rămasă parcă de pe vremea venețienilor, am admirat Fortăreața Triunghiulară construită de aceștia în sec. al XVI-lea. Zidurile intacte, pot fi însă admirate, în toată splendoarea lor, de pe celălalt mal al canalului. Aici, odihnindu-ne câteva clipe după emoțiile traversării, am zăbovit pe frumosul pod de lemn și am prins câteva cadre …memorabile.

Nu poți să calci pe aleile pietruite ale Butrintului fără să parcurgi două importante etape. Acestea pot fi considerate condiții necesare și obligatorii în înțelegerea și aprecierea sa. Prima a fost descoperirea legendei care stă în spatele întemeierii orașului. Fiind o devoratoare de astfel de povești, am citit-o pe nerăsuflate și am constatat că, am parcurs fără să vreau, un drum inițiatic. În urmă cu doi ani am vizitat ruinele celebrei Troia(articol aici) iar acum, am poposit în orașul considerat urmașul cetății cucerite de greci. În versiunea arheologului italian Luigi Ugolini, Butrintul a fost întemeiat de Helenus, fiul regelui Priam al Troiei. Acesta, scăpat de sub asediul grecilor, a ajuns pe aceste tărâmuri, viu și nevătămat. Drept mulțumire, sacrifică în numele zeilor, un taur. Animalul nu moare și fiind doar rănit scapă înotând în lac. Considerând acest lucru un semn din partea zeilor, Helenus dă ordin ca pe acel loc să se construiască un oraș. Acesta va purta numele Buthrotum (taurul rănit) și va semăna cu vechea cetate Troia.

Odată trecută prima etapă, cunoașterea legendei, am purces la îndeplinirea celei de-a doua. Aceasta poate fi considerată o ofrandă adusă frumoaselor locuri prin care am pășit, vizitarea standului cu suveniruri tradiționale și autentice. A fost o plăcere să port o conversație care s-a bazat pe mimica feței, zâmbete, gesticulări și ochi albaștri, cu bătrâna care împletea de zor ciorapi colorați.☺

După achiziționarea brățării, tricoului, magnetului și clopoțelului, ritual respectat cu sfințenie în fiecare destinație atinsă, am pornit agale, toropiți de cele 40°C resimțite la orele ușor trecute de 9:00, pe potecile străjuite de arbori seculari. Harta luată de la intrare ne-a fost de mare  folos în periplul nostru. Fără ea ne-ar fi fost foarte greu să urmăm potecile care se unduiesc leneșe până în vârful colinei, ce găzduiește Cetatea Venețiană. Timp de aproximativ trei ore am admirat zeci de monumente care poartă cu ele povești captivante. Zona de la baza orașului este în mare parte inundată, de aceea, plimbarea ne-a fost înlesnită de podețe de lemn. Mai mult decât atât, în anumite locuri, aceste pasarele ocrotesc zidurile și toate celelalte edificii, de curiozitatea uneori distructivă a turiștilor. Pe lângă aceste măsuri de protecție am descoperit și niște paznici extrem de implicați și serioși, care la un pas greșit, sau la o mișcare neinspirată, te taxează ca atare….I-am surprins la muncă și i-am imortalizat fără să mă vadă.☺

Traseul parcurs m-a fascinat și m-a determinat, de nenumărate ori, să zăbovesc minute întregi și să privesc admirativ rămășițele acestui oraș. La început am trecut pe lângă Templul lui Asclepius, zeul tămăduitor, pe care mitologia ni-l înfățișează ca un bătrân blajin cu barbă albă, având întotdeauna alături un șarpe. Aici am vizualizat parcă, multitudinea de credincioși care veneau la sanctuar pentru a aștepta minunea însănătoșirii. Apoi, atenția mi-a fost atrasă de Teatrul Antic, construcție care datează din sec. IV-III î.Hr. și care respectă întru totul modelul celui roman. Scaunele de piatră așezate circular te îndeamnă chiar și acum să te așezi și să te bucuri de priveliște. Partea de jos a arenei este acoperită de o podea de lemn deoarece și acest loc este acoperit de apă. Însă, din câte am înțeles, această scenă este gazda multor evenimente și spectacole cu caracter cultural. Cu acestă ocazie, zona prinde viață și capătă strălucirea de odinioară. În calea noastră au ieșit apoi, pe rând, băi romane, case modeste, case de tip vilă, lespezi acoperite cu tot felul de încrustații, coloane bătrâne dar demne, o fântână dedicată de romani nimfelor și multă verdeață. Un tablou ce rar îți este dat să vezi! Din loc în loc, bănci așezate la umbra copacilor umbroși te îmbie să îți tragi sufletul și să admiri peisaje de o frumusețe cuceritoare.

 

Spectaculoase ca aspect dar mai ales ca istorie, mi s-au părut Baptiseriul, al doilea ca mărime din Imperiul Bizantin după cel de la Sf. Sophia din Istambul și Marea Bazilică. Atât prima construcție cât și a doua au păstrat timp de mii de ani, urme ale bogăției arhitecturale dar mai ales ale frumuseții decorațiunilor. Sub stratul de frunze de dafin, din care recunosc sincer că m-am înfruptat și eu, împletit cu cel de praf și nisip, se ascund mozaicuri realizate în stil floral sau geometric, mozaicuri care reprezintă prin simboluri preluate din lumea animală și cea vegetală, legătura cu creștinătatea.

Trecând pe lângă Poarta Leului și urcând puțin, am ajuns în punctul cel mai înalt al orașului, Castelul Venețian. Acesta, pe lângă faptul că oferă turiștilor o panoramă spectaculoasă asupra zonei, deține și o colecție imprasionantă de obiecte de marmură, statui, panouri, hărți și…. rândunici.☺Acestea  din urmă mi-au stârnit admirația dar în același timp și invidia. Au marele norc și avantaj să zboare peste o zonă atât de frumoasă și atât de încărcată, istoricește vorbind! Castelul este într-o stare foarte bună, trecând printr-un proces de restaurare relativ recent. Băncile din curtea interioară a castelului au fost cele mai confortabile bănci folosite vreodată. După un urcuș de aproape două ore, odihna a fost binemeritată, iar apa de la micul chioșc amenajat stingher aici, a fost cea mai bună și cea mai rece! Cu greu am pornit din nou la drum, nu ne lăsa priveliștea și… nu prea ne mai ascultau picioarele. Nu ne-am dat bătuți și, am urmat calea întoarsă acompaniați de cântecul păsărilor și țârâitul greierilor.

 

Odată ajunși la poarta principală, locul de unde pornisem în frumoasa călătorie cu ceva ore în urmă, am văzut puhoiul de turiști care se aventura pe o căldură apăsătoare în povestea vechiului oraș. Le-am privit fețele curioase, le-am simțit pofta de cunoaștere și le-am urmărit cu privirea siluetele care se împleteau perfect cu vegetația luxuriantă.

Butrintul a fost o experiență de neegalat. Am intrat într-o lume aparte, o lume atât de frumoasă, atât de bine conservată și atât de grăitoare. Fiecare loc spune povești, stârnește sentimente, prezintă imagini, îndrumă pași, declanșează obiective și….creează amintiri prețioase.

Albania….o destinație autentică, surprinzătoare, iubită de soare, mare și timp!

SABINA DULGHERIU

sabina@tarabacuamintiri.ro

www.tarabacuamintiri.ro

https://www.facebook.com/TarabacuAmintiribySabina/

    Print       Email
  • Publicat: acum 2 săptămâni, 15 aprilie 2018
  • de:
  • Ultima modificare: aprilie 14, 2018 @ 10:09 pm
  • Sub: Rubrici, Ştiri locale
  • Termene si conditii:

    • Raspunderea penala sau civila pentru articolele de pe acest site apartine exclusiv autorilor. In cazul in care cineva se simte lezat, poate trimite un drept la replica care va fi publicat in articolul respectiv.
    • ZiaruldepeNet.ro si administratorii sau reporterii/moderatorii ziarului online nu raspund din punct de vedere juridic pentru continutul comentariilor vizitatorilor.
    • Responsabilitatea pentru comentariile postate revine in totalitate utilizatorului care beneficiaza de serviciul de a putea posta un comentariu.
    • Comentariile cu jigniri sau continut vulgar vor fi sterse, iar utilizatorul nu va mai beneficia de acest serviciu.
  • Tagged With: , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Please copy the string ralMG3 to the field below:

Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com