UN ORAȘ, DOUĂ SECOLE (59): Mahalaua Nuțu Elman din Fălticeni - Ziarul de pe Net - Pentru suceveni
Incarcare...
Esti aici:    >  Rubrici  >  Articolul curent

UN ORAȘ, DOUĂ SECOLE (59): Mahalaua Nuțu Elman din Fălticeni

De    •   Publicat acum 2 săptămâni, 5 august 2017   •   Fara comentarii

 

Maghernițele înghesuite de pe Nuțu Elman ne rămân în amintire datorită fotografiei de mai sus.  În plan îndepărtat se observă sinagoga mare, construită din lemn în 1795 și apoi reconstruită din piatră și cărămidă în 1852.  Apar în fotografie două căruțe, un cal numai piele și os și trei copilași care își caută ceva de joacă.  O femeie îi observă din pridvorul unei case.

ELENA MARIN ALEXE  : Strada a primit numele unui evreu comunist, despre care se spunea că a murit în închisoare.  Prima parte a străzii, care era o continuare sinuoasă din 2 Grăniceri, adăpostea o veche sinagogă, lângă care locuia un telal evreu, dl. Hary, dar și un fierar, pe nume Bacrău. Străduța era înțesată de căsuțe mici îngrămădite unele în altele, fără curți și era populată de o amestecătură de evrei și țigani, pe aproximativ 50 de metri, de o parte și de cealaltă.  Pe aici aveam trecerea scurtă spre strada Broșteni, unde unii aveau abonamente la lapte, la familia Hapenciuc. Copiii țiganilor umpleau străduța cu o gălăgie de dedescris, de dimineață și până seara.  Scandalurile se țineau lanț, mai ales noaptea.

Strada, animată ziua,  părea paradoxal pustie datorită căsuțelor insalubre și deteriorate, în mare parte chiar ruinate.  Totuși în apropiere de Paște toate erau văruite în alb sau bleu.  Aici locuia familia Icuță, cu mulți copii și unul dintre ei, Angela, mi-a fost doi ani colegă de clasă. Apoi urma căsuța cocoțată a unui personaj plin de umor, căruia toată lumea îi spunea Ionică prostu’, căci unde vedea o femeie frumoasă se apropia tiptil și cădea efectiv la picioarele ei. Apoi familia lui moș Ciobanu, familia Păun care avea o mică bibliotecă de cartier, să zic … și împrumutam cărți mereu de la ei, ceva mai jos spre cimitirul vechi evreiesc locuia familia Tofan.  Urma cimitirul și, vis a vis de el, familia Bejenaru  avea o fiică, Tania, cu care eram prietenă și familia Olaru, el vindea lozuri în plic și era arhicunoscut.  Aveau trei copii, două fete, Maricica și Florica și un băiat Mihai.  Urma Madam Găneanu, care avea în poartă un nuc uriaș, unde se oprea lumea în zilele toride.

Imediat ce se termina cimitirul începea o altă parte a străzii, care era mult mai lată și pe care erau construite case decente cu curți mari și grădini. Prima casă după cimitir era a unui fotograf cunoscut, Pelin, apoi familia Păduraru “tanti a noastră” de unde cumpăram borș, Bolohan, Grădinaru, Pavel Petruță, familia Petcu – o bulgăroaică, care ne aproviziona iarna cu delicioase murături.  De la ea cumpărau oamenii de pe trei străzi. După madam Petcu locuiam noi, familia Marin Constantin. Tatăl meu era unul dintre cei mai renumiți tinichigii – făcea sobe, burlane, acoperea case cu tablă, alături de prietenul său, un evreu pe nume Gold.  Mama mea era croitoreasă, dar mai apoi când s-a construit filatura de in și cânepă s-a angajat acolo. Vis a vis de noi stătea deputatul Zgâianu Costică, apoi ne învecinam cu Gavril Bidirel, care a cântat mulți ani la restaurantul Dumbrava.  Anul trecut a plecat și el din lumea asta… Mai jos locuia Mitică Suman, un căruțaș, Madam Tănase, Unișoru, familia Hergheligiu, care era sora mamei mele, familia Zapodeanu Emil, familia Popa al cărui fiu, ofițer, a murit de tânăr, a fost înmormântat cu onoruri militare.  Mai locuia familia Oșlobeanu, ea a fost casier la gară.  La capăt spre Vajonovski locuia familia Mihăilă Nelu, dna. Marea cu fiul ei Dorin, care împreună cu Costică Turcu cântau la restaurant, iar mai la vale spre râpă, unde începea dealul Spătărești, locuia familia Darabă.

 

În 1989, după schimbarea regimului politic, una dintre primele griji ale conducerii orașului a fost modificarea denumirii, așa încât strada Nuțu Elman a devenit Victoriei.  În afară că au trebuit să-și schimbe buletinele, riveranii nu au simțit că acest lucru le-ar fi adus ceva îmbunătățiri ale traiului zilnic.

Anii următori au adus în zonă târgul de animale de fiecare joi și bâlciul orașului, de Sf. Ilie.  Transformările urbanistice au însemnat un bloc ANL și refacerea caselor, multe construite cu bani câștigați în străinătate. După cum vedeți și mai jos, mahalaua de altădată a fost, parcă, așa demult…

 .

 .

TEODOR PUȘCAȘU

reporter@ziaruldepenet.ro

    Print       Email
  • Publicat: acum 2 săptămâni, 5 august 2017
  • de:
  • Ultima modificare: august 5, 2017 @ 12:09 am
  • Sub: Rubrici, Ştiri locale, Toate articolele
  • Termene si conditii:

    • Raspunderea penala sau civila pentru articolele de pe acest site apartine exclusiv autorilor. In cazul in care cineva se simte lezat, poate trimite un drept la replica care va fi publicat in articolul respectiv.
    • ZiaruldepeNet.ro si administratorii sau reporterii/moderatorii ziarului online nu raspund din punct de vedere juridic pentru continutul comentariilor vizitatorilor.
    • Responsabilitatea pentru comentariile postate revine in totalitate utilizatorului care beneficiaza de serviciul de a putea posta un comentariu.
    • Comentariile cu jigniri sau continut vulgar vor fi sterse, iar utilizatorul nu va mai beneficia de acest serviciu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Imagine cod de securitate

*

Please copy the string mq8y8W to the field below:

Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com