Dezbatere ZdpN – Memorialul Elitelor Fălticeni / Grigore Ilisei: “Densitatea de statui pe un spaţiu relativ restrâns pune problema spaţiului de respirare. Criteriul hotărâtor e obligatoriu să fie  cel al valorii statuate local şi naţional” - Ziarul de pe Net
Incarcare...
Esti aici:    >  Atitudini  >  Articolul curent

Dezbatere ZdpN – Memorialul Elitelor Fălticeni / Grigore Ilisei: “Densitatea de statui pe un spaţiu relativ restrâns pune problema spaţiului de respirare. Criteriul hotărâtor e obligatoriu să fie  cel al valorii statuate local şi naţional”

De    •   Publicat acum 1 an, 9 iulie 2017   •   1 comentariu

 

Proiectul Ansamblul Memorialul Elitelor anunțat de Primăria Fălticeni în colaborare cu Asociația  Strada Mare,  patronată de arhitectul Crișan Popescu, continuă să suscite discuții nu numai pentru valoarea investițiilor (aproximativ 3 milioane lei, după cum a anunțat primarul Cătălin Coman) , ci și pe partea urbanistică și estetică.

ZdpN  a prezentat opiniile în domeniu ale universitarului Daniel Șandru și ale arhitecților Crișan Popescu și Dragoș Dascălu.

Cu amabilitate a răspuns solicitării noastre publicistul Grigore Ilisei.

“În sfârşit, o veche idee, una importantă pentru istoria Fălticenilor, oraş pe care George Călinescu îl aşeza în rândul al treilea între vetrele spirituale ale României, prinde contur. E vorba de „Memorialul Elitelor” A eterniza în statui, spre veşnică aducere aminte şi pioasă recunoştinţă, ceea ce a fost lucrare înaltă, glorie florentină a oraşului de pe Şomuz, a reprezentat  aproape o obsesie  a fălticenenilor. Crearea unei Galerii sculpturale a oamenilor de seamă ieşiţi din plămada acestei aşezări tinere istoriceşte  cloceşte de mult. I-a înaripat pe destui oameni ai locului ca şi pe cei ieşiţi din plasma toposului, dar risipiţi în lumea largă. Chestiunea s-a aflat în ultimii ani şi pe agenda dezbaterilor forurilor locale. Totul părea să rămână doar un proiect luminos, dar irealizabil. Iată că ceea ce lăsa impresia unei iniţiative generoase, dar sterpe, şi-a găsit surprinzător făptuitorul în persoana fostului meu coleg de la Şcoala Medie Nr. 1, Liceul „Nicu Gane ” de odinioară şi de azi, Crişan Popescu, reputat arhitect al Bucureştilor. Lunganul cel roşcovan al acelor ani, elev dintre cei de prim plan, mai mare cu un an ca mine, se bucura de notorietate şi pentru că era nepotul Domnişoarei Macărescu, vestita noastră profesoară de geografie, prototipul eroinei povestirii mele „Domnişoara M”, din volumul meu de debut „Năvod pentru scrumbii albastre”, care a stârnit multă vâlvă la Fălticeni în anul apariţiei, 1972. Crişan Popescu, arhitect cu o remarcabilă carieră, o vreme după 1990 şi dregător  înalt la nivel guvernamental, s-a dovedit un om de acţiune, nu unul al vorbelor, ci al faptelor. El a coborât proiectul din  norii în care plutea şi l-a adus pe pământ. Ca să mişte lucrurile a înfiinţat „Asociaţia Strada Mare”, în activitatea căreia l-a implicat şi pe pictorul Gabrel Baban, artist cu o respectabilă traiectorie plastică şi cu manifeste aptitudini civice. Cei doi, şi poate şi alţii de care nu am ştire, au izbutit să convingă Primăria Fălticenilor să agreeze proiectul „ Memorialul Elitelor”, să-l susţină financiar spre a deveni realitate în cuprinsul Străzii Mari, devenită de ani buni pietonală. Crişan Popescu a fost cel care  a aşezat pe hârtie proiectul, conferindu-i concreteţea materială indispensabilă. Transpunerea arhitectonică şi artistică rezultată se înfăţişează ca având altitudinea şi viziunea  în stare a celebra substanţial diadema de figuri ilustre  ale Fălticenilor, cele care au conferit oraşului renumele de „Florenţa României”.

Sigur, de la planşă, de la imaginea virtuală, la realitate, drumul e lung şi plin de surprize şi capcane. Densitatea de statui care urmează a fi amplasate pe un spaţiu relativ restrâns, pe deasupra şi mutilat, urâţit de-a dreptul de intruziunile constructive din anii comunismului, care i-au alterat duhul originar, pune problema spaţiului de respirare de care o lucrare de for public are nevoie ca de aer, element esenţial şi in receptarea publicului. Mă gândeam, privind cu ochii minţii, că n-ar fi rău de fel să fie cuprinsă în Memorial şi Piaţa Adormirea, cu farul sau, statuia lui Mihail Sadoveanu, impunătoarea şi viguroasa operă a lui Ion Irimescu. Întregul rotund al pieţii, mărginit de statui, s-ar transforma miraculos într-un forum antic. Un alt element  ce se impune a fi avut în vedere este acela al selecţiei personalităţilor. Criteriul hotărâtor în alegere, ce nu e de loc una uşoară, e obligatoriu să fie  cel al valorii statuate local şi naţional. Riscul de a cădea în provincialism pândeşte din toate părţile asemenea întreprinderi şi uşor se pot repeta impardonabilele greşeli produse prin nefericite adaosuri produse la „Galeria Oamenilor de Seamă”, unde, pe căi nu tocmai ortodoxe, şi-au făcut loc prin vitrine şi panouri tot felul de inşi de plan secund şi fără răsunet chiar în istoria locală. Totodată, sper că nu va fi uitat faptul că o idee, oricât de  înălţătoare, poate fi compromisă dacă  nu se va opera o maximă exigenţă artistică. Nu se poate ignora o clipă că Fălticenii sunt sălaşul lui Ion Irimescu, creatorul unui standard in materie de sculptură şi de care n-are voie nimeni să facă abstracţie. Ca să se petreacă aşa  înseamnă să se apeleze pentru realizarea sculpturilor la artişti consacraţi, ceea ce presupune costuri ridicate. Spre a se evita compromisurile şi căderile în derizoriu, aceste creaţii  au trebuinţă de examenul unui juriu competent şi imparţial, ferit de orice fel de ingerinţe politice şi administrative. O alta componentă a reuşitei proiectului e calitatea fundalului, ecranul pe care se proiectează operele cu pricina. E de neocolit ameliorarea şi redarea atmosferei  de târg celest fundalului, capabil astfel să pună în valoare piesele Memorialului.

Cu alte cuvinte iniţiatorii şi realizatorii promiţătorului şi aşteptatului proiect au de depăşit provocări numeroase şi grele, ce vor putea fi surmontate, tragem nădejde, prin bună credinţă, dar şi profesionalism. În acelaşi timp, binevenitul gest de cinstire a trecutului şi de afirmare a identităţii Fălticenilor, a unicităţii urbei prin „Memorialul Elitelor” nu  va fi deplin dacă nu se va corela cu necesara şi urgenta schimbare la faţă a celor două incinte muzeale testimoniale, „Galeria Oamenilor de Seamă„ unde preţioasele valori de patrimoniu, veritabile tezaure se află în primejdie de moarte, şi „Casa Sadoveanu”, ameninţată pur şi simplu cu pieirea. Doar într-o armonie a tuturor mărturiilor unui trecut glorios Fălticenii se vor putea arăta lumii în ceea ce au cu adevărat definitoriu şi unic”.

 .

  .

ZdpN  va continua prezentarea opiniilor referitoare la acest proiect.

 .

 .

 .

SERGIU JIPA

reporter@ziaruldepenet.ro

    Print       Email
  • Publicat: acum 1 an, 9 iulie 2017
  • de:
  • Ultima modificare: septembrie 24, 2017 @ 11:13 pm
  • Sub: Atitudini, Cultural, Ştiri locale, Toate articolele
  • Termene si conditii:

    • Raspunderea penala sau civila pentru articolele de pe acest site apartine exclusiv autorilor. In cazul in care cineva se simte lezat, poate trimite un drept la replica care va fi publicat in articolul respectiv.
    • ZiaruldepeNet.ro si administratorii sau reporterii/moderatorii ziarului online nu raspund din punct de vedere juridic pentru continutul comentariilor vizitatorilor.
    • Responsabilitatea pentru comentariile postate revine in totalitate utilizatorului care beneficiaza de serviciul de a putea posta un comentariu.
    • Comentariile cu jigniri sau continut vulgar vor fi sterse, iar utilizatorul nu va mai beneficia de acest serviciu.

1 comentariu

  1. Ma bucur ca, iata, gasesc persoane din elita culturala a Romaniei, care sa explice atat de frumos, ca proiectul “Strada Mare” umplut de statui este inadecvat. Am mai comentat si la celelalte articole in care am explicat de ce “plantarea” unor statui pe aleea pietonala este nu numai inestetica.
    Ideea de a construi acest proiect in piata “Adormirea Maicii Domnului” este mai aproape de adevar, desi eu prpusesem piata “Nada Florilor”, prin reabilitare, langa Catedrala.
    Totusi piata “Adormirea Maicii Domnului” este o idee la fel de buna (pana la urma se pot folosi ambele variante), dar in spatiul din spatele statuii lui Mihail Sadoveanu, valorificand spatiul verde ce strajuieste cimitirul sovietic (Apropos, acest cimitir nu se poate stramuta la “Gradini”?) este mai “aerisit”. Montarea statuilor in jurul fantanii arteziene nu cred (iarasi) ca este o alegere prea fericita, avand in vedere traficul rutier.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please copy the string QIXsU4 to the field below:

Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com