Mulți fălticeneni vor privi cu nostalgie fotografia fostei cabane Dumbrava Minunată, cu scaune și mese din fier și cu umbrele care cu greu puteau opri soarele de vară. Pentru a ajunge pe terasă trebuia să urci scările care porneau dintre două foișoare sau să vii cu mașina până în spatele cabanei, în preajma terenurilor de sport și a campingurilor.
La etaj erau camere unde se puteau caza cei cu relații bune la partid sau măcar cu recomandări serioase. Poporenii aveau la dispoziție 10 campinguri amplasate în spatele cabanei.
De obicei, sâmbăta (care, să nu uităm, era zi de lucru) și duminica se găseau bere și mici, chiar dacă trebuia să stai la obișnuita coadă. Amatorii de înot aveau la dispoziție două bazine pentru copii și adulți, ambele cu trambuline. Câțiva ani, pe o latură a terasei, a existat și un mic bazin în care înotau crapi, pe care puteai să-i comanzi, cu mămăligă și mujdei, la responsabilii locantei, dna. Milica și dnul. Aurel. Meniul din ultimii ani ai comunismului nu a putut ocoli prea puțin comestibilele chiftele obligatorii care se vindeau la vin și la bere.
Un trenuleț cu vagoane trase de un tractoraș asigura transportul de la policlinică la cabană, urcând pe strada Ion Creangă și întorcându-se pe 23 August (actuala Mihai Eminescu). A fost ideea primarului Costică Arteni după ceea ce a văzut la Mamaia.
După căderea comunismului cabana, ca de altfel întreaga zonă de agrement, a funcționat sub tutelă privată. Un întreprinzător din Rădășeni a continuat câțiva ani să ofere servicii de calitate și, evident, la prețuri ridicate. Printre clienții obișnuiți ai locului se numărau și membrii unui partid, care aproape seară de seară munceau într-o atmosferă plăcută.
Punerea în posesie cu terenuri a schimbat total și definitiv Dumbrava minunată. Locul cabanei a fost luat, în 1994, de schitul de maici Buciumeni, construit în apropierea bisericii din lemn cu hramul Sf. Gheorghe, iar 4 ani mai târziu schitul era ridicat de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților la rang de mănăstire.
În 2005, Consiliul Local Fălticeni atribuia către mănăstire, în folosință gratuită, 2,73 hectare în care intra și mica pădure. Acolo ființează acum și un cămin de bătrâni.
TEODOR PUȘCAȘU
Ziaruldepenet.ro
Sursa foto: Okazii / Sa nu uitam / Facebook / Mihai Spînu
Nu e rau ca s-a facut manastire, daca nu se facea erau azi toate in paragina dupa cum este si fostul ștrand.
Acum oamenii au nevoie și de altfel de “relaxare”, care pe acea vreme nu era permisă (la vedere).
În schimbul acesteia s-a făcut destul la vale, la Nada florilor, va fi și trenuleț (din cate auzeam), clienți să fie cu bani destui…
S-a ales praful şi pulberea de tot şi de toate! Cabana Dumbrava Minunată a fost construită prin “muncă patriotică” de toţi cei care munceau în întreprinderile Fălticeniului. Şi ce-a rămas din cabană, ştranduri…? Un r_hat cu moț! Capitalism de mucava. Zac monumentele istorice în paragină, mînăstiri și biserici construite de sute de ani, dar dehh, noi facem altele “moderne” din şiţă. Mînăstirea Probota a fost reabilitată acum vrero 15 ani cu bani de la japonezi. Banii românului se duce pe “festivaluri”, mici, bere şi grătare…Maţul plin şi obrazul gros. Cultura? Istoria? Mai la urmă! Manaua-i la putere! Guţă şi Salam.
Corect
Vai mie ! Eu stiu locurile astea cand nu era nimic.Vara se ingradeau caii tineri de la CAP ce pasteau liberi si noi adolscenti “luam” cate unul si-l calaream pe deselate cum vedeam prin filmele cu Winetou.Cu multe cazaturi fireste.
Culmea ,toamna culegem ciuperci “opintici” pe sub padure pe unde este acum caminul de maici.Iar iarna ,mai incolo, ne dadeam cu schiururi de lemn rusesti la “Ceaun” care este mai incolo de cimitir.Sau…mama punea toamna snopi de canepa la “topit” sub apa mai la deal de actualul pod.Acum imi dau seama ce locuri salbatice erau….si frumoase.
Mai jos de bazinul actual al strandului la vreo 200 m am prins in copilarie ruinele unui alt strand mai vechi ce se alimenta din parau pe care statiunea l-a desfiintat.