Filmul săptămânii văzut de noi (episodul 3) - Ziarul de pe Net
Incarcare...
Esti aici:    >  Cultural  >  Articolul curent

Filmul săptămânii văzut de noi (episodul 3)

De    •   Publicat acum 3 ani, 13 februarie 2017   •   1 comentariu

Cincizeci de umbre întunecate” – Fifty Shades Darker (2017)

 

 

Se screme muntele, ca să nască un şoricel… În cazul nostru, „muntele” este „cel mai bine vândut titlu din istoria cărţii electronice”, o carte apărută iniţial ca e-book, tipărită mai apoi şi tradusă în 37 de ţări, şi a cărei apariţie a fost semnalată elogios de New York Times şi de Wall Street Journal.

 

Se spune că autoarea, E. L. James, care a deţinut o funcţie ce conducere într-o televiziune, ar fi inventat un nou gen de roman, un hibrid între genul romantic şi cel erotic, în care şi-ar fi pus fanteziile ei de femeie de vârstă mijlocie. A rezultat o ”carte erotică a mamelor”, despre care ea a declarat că s-ar simţi jenată dacă ar fi citită de cei doi copii ai săi, adolescenţi. Mă întreb cine i-ar putea opri?!

Bestsellerul cu pricina este o trilogie, alcătuită dintr-o primă parte, ecranizată în anul 2015 („Cincizeci de umbre ale lui Grey”), o a doua – cea pe baza căreia a fost scris scenariul filmului despre care tocmai scriu/citeşti, şi o a treia, „Cincizeci de umbre descătuşate”, apărută în 2012, care mai bine n-ar fi ecranizată. Dar pentru că atât de multe gospodine, coafeze sau şanteuze citesc aşa ceva, musai să vedem (să citim despre) unul dintre cele trei filme (al treilea e anunţat deja, şi nu se mai poate face nimic ca să-i oprim difuzarea), pentru a avea un pic de habar – ceea ce, în mod evident, cum veţi vedea, ne scuteşte să mai citim trilogia.

 

Despre care, ca să fiu corect, trebuie să menţionez aici şi un comentariu al ziarului The Guardian, care i-ar putea scuti pe mulţi de plata biletului de intrare la cinematografele unde acest film rulează, începând din 10 februarie 2017 (Cine Globe din Botoşani, Modern din Suceava): „această poveste de modă veche, presărată cu mult sex, are o intrigă banală, dialoguri mediocre şi repetiţii iritante”.

 

Cum ar fi altfel, când autoarea pare a se fi inspirat din seria „Amurg” a, să-i zic, scriitoarei americane Stephenie Meyer, ce redă o poveste de dragoste dintre o adolescentă şi un vampir. Adolescenta a fost înlocuită de britanica E. L. James cu o tânără naivă, Anastasia Steele, jucată fără prea mare strălucire de către Dakota Johnson, pe care aţi putut-o vedea recent în Black Mass: Afaceri murdare (2015). E bine de ştiut, măcar pentru a avea o ocupaţie în timpul filmului, urmărind să ne lăsăm frapaţi de eventuala asemănare, că această actriţă este fiică a Melaniei Griffith, căsătorită în două rânduri cu Don Johnson şi care tocmai vrea să-şi raşcheteze inscripţia „Antonio”, tatuată pe braţul drept, în urma divorţului de Banderas, şi s-o înlocuiască cu o înjurătură. Referitor la interpretarea şi la farmecul ei, nu am decât un regret, şi anume că, din momentul în care intră în scenă şefa de resurse umane de la editura în care duios Anastasia lucra, aparatul de filmat a rămas la povestea personajelor principale, în loc s-o urmărească pe cealaltă femeie, interpretată de Michelle Harrison, o apariţie încântătoare, singura, de altfel.

 

Celălalt personaj al cuplului, Christian Grey, nu este un vampir, ci doar un ins uşor pervers. Uşor, fiindcă se vede că autoarea nu l-a citit pe marchizul de Sade sau pe Pascal Bruckner, din „Luni de fiere”. Dacă ar fi făcut-o, filmul ar fi fost demn de un pervers cu atestat, Roman Polanski. E. L. James n-a văzut, pesemne, nici „Emmanuelle”, cu Sylvia Kristell, pentru că până şi erotismul lasă de dorit în acest film, la fel de lipsit de fantezie ca o „creaţie” porno nemţească (nu vă cer să vedeţi aşa ceva, ci doar să vă imaginaţi). Prin urmare, consider că fanteziile acestei gospodine eşuate care poartă preudonimul E. L. James şi care este o victimă a spălărilor de creiere operate de canaliile de la canalele TV, nu sunt destul de bolnave, ea nefăcând decât să adauge personajului câteva tuşe întunecate, preluate cel mai probabil din romanele semnate de Jane Austen şi de Emily Jane Brontë (scriitoare adevărate, amintite în film) şi o întâmplare din copilăria prea îndepărtată ca să mai conteze în anamneza acestuia. Actorul care îl joacă este Jamie Dornan, ce a evoluat recent şi în Super Chef (2015) şi care, probabil, arată mai bine decât în ecranizarea primei părţi a cărţii, având tot timpul să-şi lucreze muşchii până la filmările pentru noul film. Ei bine, acestui ambalaj pe care consoartele noastre n-au decât să-l găsească frumos, i se adaugă ’jde milioane în conturi, pentru a părea, ţaţelor, romantic, în plimbări cu yahtul sau cu elicopterul, în gesturi ca acela de a cumpăra firma la care lucrează Anastasia Steele (al cărei şef pune ochii pe ea, mai peste tot), pentru a cumpăra şase poze ale ei, la o expoziţie de fotografie şi pentru a-i trimite 24.000 de euro în cont, dintr-un foc.

 

În schimb, ca să zic aşa, ea acceptă să meargă la un bal cu două bile metalice introduse de iubit, unde alt’ decât înăuntru, se lasă bătută de pervers şi cu degetul smuls dintr-un cârlig de sfârcuri, îi desenează hotare, cu rujul, pe piept şi alte asemenea, dar nu prea multe, la care măcar gâfâie lasciv (să nu uităm că maică-sa juca goală, la 17 ani).

 

N-aş vrea să închei fără a aminti că prin film trece, ba chiar zăboveşte în vreo trei rânduri, şi Kim Basinger, la douăzeci de ani după perioada sa de glorie, cu Oscarul pentru rol secundar din L. A. Confidential, arătându-ne, de această dată, numai că a ajuns la vârsta de pensie – ceea ce nu poate fi decât trist, desigur. Poate şi de aceea producţia este catalogată drept dramă (pe lângă romantic şi de dragoste).

 

Pe scurt, acest film este fix o tâmpenie, care te poate duce cu gândul la sărăcia spirituală a unor biete, dar atât de multe, femei manipulate de televiziuni şi de propriile lor fantezii. Contemporane ale noastre ce nu au ocazia să se recunoască decât în astfel de romane-fluviu, prezentate drept succese remarcabile de către editorii lacomi, cu personaje detronate, în topul celebrităţii, doar de Harry Potter (altă pacoste, căzută pe cititorul contemporan) şi cu ecranizări de felul acesteia… Şi scriu aceasta apăsat, văzând că ziare de prestigiu, ca „Adevărul”, evită să-şi dea cu părearea despre unele producţii îndoielnice, refuză să le catalogheze, preferând, ca în cazul acesteia, să prezinte doar firul narativ, doar-doar s-or mai înşela câţiva şi vor merge să îngroaşe rândurile consumatorilor de pop-corn made in USA, că floricelele făcute din păpuşoiul nostru n-or mai fi bune!

 

Va urma…

 

Rubrică realizată de

Todirel CĂLUGĂRIȚA

todirel@ziaruldepenet.ro

todirel_calugarita@yahoo.com

    Print       Email
  • Publicat: acum 3 ani, 13 februarie 2017
  • de:
  • Ultima modificare: februarie 13, 2017 @ 7:11 am
  • Sub: Cultural, Ştiri locale, Toate articolele
  • Termene si conditii:

    • Raspunderea penala sau civila pentru articolele de pe acest site apartine exclusiv autorilor. In cazul in care cineva se simte lezat, poate trimite un drept la replica care va fi publicat in articolul respectiv.
    • ZiaruldepeNet.ro si administratorii sau reporterii/moderatorii ziarului online nu raspund din punct de vedere juridic pentru continutul comentariilor vizitatorilor.
    • Responsabilitatea pentru comentariile postate revine in totalitate utilizatorului care beneficiaza de serviciul de a putea posta un comentariu.
    • Comentariile cu jigniri sau continut vulgar vor fi sterse, iar utilizatorul nu va mai beneficia de acest serviciu.

1 comentariu

  1. linia verde spune:

    Excelenta recenzie. Filmul e dezastruos la toate capitolele iar faptul ca va fi o continuare ar trebui sa dea frisoane oricarui cinefil.

Lasă un răspuns la linia verde Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please copy the string QX0sS2 to the field below: