Dor de Fălticeni
Mi-e dor de casa de sub deal
cu dorurile împletite
în nucul mare de la poartă
de-atâtea zile fericite
mi-e dor de nopţile cuminţi
ce adormeau sub praf de stele
visând la zilele fierbinţi
rătăcitoare ca şi ele
mi-e dor de clipe de răgaz
când mă pierdeam desculţă-n iarbă
cu braţele pline de flori
şi ochii prinşi pe zarea albă
Mi-e dor de Fălticeniul meu
unde-am pierdut copilăria
pe cele străzi mustind de viaţă
îmi ţes mereu călătoria.
Elena Marin Alexe
Felicitari,m-ati facut sa dau ceasul inapoi spre timpul cand nu stiam ca viata e plina de bucurii si de necazuri.Copil fiind credeam ca viata inseamna doar bucurii.Dar timpurile acelea sunt undeva departe…
Acum, după ani şi ani, mai aruncăm câte o privire spre anii copilăriei, de unde mai culegem câte un zâmbet, o amintire pentru sufletul nostru . Vă mulţumesc!