Joi, 19 noiembrie 2015, la cavoul familiei Lovinescu din cimitirul „Grădini”, soarele a picurat lacrimi de lumină veştedă de toamnă târzie, răscolind amintirea unei constelaţii născute în universul fălticenean. Pioasa amintire a celei ce a fost Monica Lovinescu, un adevărat drapel de românism purtat cu onoare peste tot în lume, a cărui prestigiu îl egalează pe cel al lui Václav Havel, fiind vocea verticală a undelor „Europei Libere”, vibrând la emoţiile poporului său, a fost cântată în ritualul creştin-ortodox al pomenirii religioase, acolo unde cenuşa sa odihneşte lângă defuncta familie.
Glasul trăirilor sale a fost evocat ceva mai târziu la Galeria Oamenilor de Seamă, unde personalitatea sa s-a făcut evidenţiată prin intervenţiile invitaţiilor şi organizatorilor. Dl. Alexa Paşcu a prezentant o biografie relativ condensată în raport cu imensul palmares al sărbătoritei în contextul „constelaţiei lovinesciene născute la Fălticeni”, fiind completat în discursul d-nei scriitor Angela Furtună şi al directorului Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbierea”, dl. Gabriel Cărăbuş. A fost inclus şi un moment poetic susţinut de dl. Constantin Boboc, acesta făcând şi unele precizări cu privire la necesitatea conservării patrimoniului cultural, al caselor memoriale, evidenţiind lacune legislative ce stau în calea rezolvării de către organismele puterilor centrale şi a celor locale a preluării, spre administrare, a unor astfel de obiective. Acest aspect a fost reliefat şi de dl. director Gheroghe Dăscălescu, făcând precizarea că însăşi obiectivele (case memoriale) îşi pierd semnificaţia „memorialistică” odată cu renuţarea la tăbliţele comemorative a multor din actualii proprietari. Ori în contextul unei intenţii agresive de globalizare, identitatea naţională, şi mai ales, cea culturală, trebuie păstrată cu prioritate, fiind principalul anticorp de rezistenţă a istoriei noastre.
Cât şi în ce măsură noua generaţie va fi capabilă să înţeleagă, atât necesitatea exprimării într-o limbă maternă în spaţiul public şi continuarea acestui câştig, cât şi al respectului pentru cei ce s-au zbătut, renunţând la sânge, ca să ne putem exprima clar şi româneşte în acest spaţiu, rămâne de văzut şi de sperat!… Dar ceea ce îi va determina să încerce să considere românismul o cale de exprimare justă şi totodată un deziderat de urmat, va fi corelat cu partizanatul politic dus la absurd de politicieni, din păcate susţinuţi de scriitori şi jurnalişti care depăşesc limita decenţei atât în exprimare, dar şi în logica bunului simţ, a unei etici profesionale. Ori tocmai de o astfel de etică amintea Monica Lovinescu în luările sale de cuvânt de la postul de radio „Europa Liberă”, vis-à-vis de tolitarismul existent în ţările din estul europei, în vremea războiului rece. Dar această „est-etică” (cuvânt compus din „est” şi „etică”), aclamată de domnia sa, devine acum tot mai actuală şi cred că este momentul ca oamenii de litere să-şi revizuiască comportamentul în sensul construirii unei etici unanim acceptate, a bunului gust, dincolo de umbra flamurilor de partid. Doar tricolorul ar trebui să fie singurul steag care să fie în condeiul fiecăruia. Vom putea face asta? Ar cam fi momentul!
Iar din Constelaţia Lovineştilor, Monica ne încurajează în acest sens.
Gabriel Todică
Sursa foto: Biblioteca Municipală “Eugen Lovinescu” Fălticeni
(https://www.facebook.com/bibliotecamunicipalaeugenlovinescu/)
D-l Dascalescu a uitat insa sa mentioneze ca teoria globalizarii, care duce la pierderea specificului national , isi trage obarsia din teoria sincronismului de conceptie lovinesciana.Asa ca pierderea semnificatiei memoralistice nu trebuie deplansa aici in spatiu lovinescian ,unde sincronismul cu implicatiile respective a fost teoretizat de un maestru .De fapt aceasta piedere a semnificatiei memoralisticee nationale face parte din actiunile indicate de teoria zeletino-lovinesciana neo-liberala pentru integrarea culturii romanesti in cea europeana!