Ultima lovitură de imagine a senatorului de Fălticeni și, în același timp, șef al organizației … municipale Suceava, cea cu peste 50 % carne, legume şi fructe românești în hipermarketuri a făcut să curgă multă cerneală în presa scrisă și litere în mediul virtual. Chestia e că lanțurile de magazine au început deja să mârâie, pe motiv că producătorii autohtoni nu pot asigura nici calitatea, nici volumul de marfă. Dar mai este mult până departe, pentru a deveni lege, proiectul trebuie să treacă de Camera Deputaților.
Lăsând la o parte declarațiile politicianiste, am vrut să vedem cum se mișcă activitatea în piața din Fălticeni. Piață frumoasă, modernă. Populată și cu comercianți cinstiți și cu samsari, ca peste tot. Parcăm mașina, aprindem o țigară, ne învârtim. Dăm binețe unui bătrân din Lămășeni, COSTACHE PREUTEASA, care vinde mere, nuci și pere chiar în fața clădirii. Perele și merele 3 lei kilul, nucile 10 lei.
“Aici nu am prea vândut, în alte piețe merg mai des. Sunt cam piețar, așa…” O doamnă pretențioasă se interesează cât costă nucile, omul răspunde, iar cucoana, ofuscată, se întoarce pe călcâie. Bărbatul se uită cu subînțeles la noi. „E frumos așa ?” Îl întrebăm cât plătește la administrația piețelor, spune “și 6 lei și 10 lei cer dacă ai mai multe lăzi. Cer parale cu duiumul, dar ne dă chitanță”. Problema ar fi că „nu prea sunt cumpărători, dar eu, moșneag bătrân, unde să mă mai duc ? Care n-are bani, îi dau mai ieftin”. Bătrânul e necăjit, ne spune că are o pensie de 350 de lei după ce a lucrat 29 de ani la fosta Cooperativă Agricolă de Producție. Vă aduceți aminte, C.A.P. de-a lui CEAUȘESCU, care acum e oale și ulcele. Și CEAUȘESCU, și C.A.P. –ul…
“De unde dracu’ să acoperim cheltuielile ? Dar nu las pământul, deocamdată, cu toate că-s cheltuielile scumpe. Am prins războiul, am fost evacuați, am făcut foame, acum e mai bine, oricum”.
Îl lăsăm cu treaba lui, îi spunem spor la vânzare. În apropiere a stat liniștit un alt lămășenean, de 72 de ani, GRIGORE LĂMĂȘANU pe numele lui. Tot cu pere la vânzare. “3 lei kila, 5 lei două kile, dau și eu cum pot”. Ne privește lung, noi ne recomandăm, el nu vrea să rămână dator și ne spune că vine rar la piață și, cam neclar, că plătește “20, 30, 40, 50 de lei, depinde câtă marfă am”. Mai are o lădiță, vrea s-o dea cât mai repede și să plece acasă, s-a cam săturat de stat în picioare. În timp ce povesteam, printre noi trece o pisică roșcată cu lăbuțe albe. Ce chestie, zicem în gând, pe aici nu-s probleme cu câinii, ci cu mâțele comunitare. Aiurea, după vreo câteva minute am dat peste câteva javre de pe care aproape curgea blana. Ne mai învârtim un pic și ne abordează un tânăr, DUMITRU MĂTRESCU, din Botoșani. „Hai, șefu, să vă dau o cunună de usturoi. Ieftin, am la 20, la 15, la 10, la 8”. Așteptăm să vedem până unde coboară oferta. Nu ne prinde de clienți, dar măcar schimbăm opinii.
În interiorul pieței, lăsăm un vânzător să primească banii de la client, să dea restul și intrăm în vorbă. Omul se uită lung la hârtia de 100 de lei și o bagă cu atenție în buzunarul de la piept. “Nu prea merge, în alți ani se învârteau treburile altfel… Plătim chiria la metru pătrat, asta e. Înainte, iarna, se mai reducea taxa, anul trecut ăsta nu a vrut să reducă”. Tot el ne lămurește că nu-i mare afacere cu piața, dar, în lipsă de altceva, merge și asta. Mai ales că locul de muncă e acoperit, nu mai trebuie să înghețe în frig. Dar are și un of. “Nu-i normal să lași în parcare mese și corturi. Ce-i asta, e piață autorizată acolo ? Acolo-s numai băieții care vin numai vara, la ei vine prima dată clientul, noi ăștia din interior pierdem !” Se întrerupe, salută un cunoscut cu Să trăiți, dom’ colonel și revine. Dar e bine, tot mai găsești înțelegere… “Dacă nu vinzi într-o zi, dacă e acoperită masa, nu plătești taraba, adică sunt oameni de înțeles”. Prin piață se duce vestea despre o bătaie în care a fost implicat un afacerist din oraș și un ghinionist vânzător de raion. Tămbălău mare, cu spital, poliție, cu tot tacâmul. După cum auzim, motivul ar fi fost o gagică. Când află că suntem de la ziar, cei mai vorbăreți își pun lacăt la gură și se uită cu băgare de seamă în jur. E momentul să ne retragem temporar, mergem să mâncăm în apropiere și să bem o tărie, respectiv o cafea. Revenim în piață după o oră. Iar în ZdpN mâine, cu episodul 2.
SORIN NICA
MIHAI SPÎNU
Adevaratii producatori stau cu marfa pe jos si pe scari iar smecherii pietii au tarabe in interior la confort,ifose multe de bastani cu ceva metale galbene pe degete, cam asta-i adevarata fata a pietii.Dar cumparatorii s-au cam desteptat in ultima vreme si evita sa cumpere din piata.
OARE CAND SE VA SESIZA ANAF-UL SA FACA ORDINE IN PIATA FALTICENI ??????SA DISPARA AFACERISTII DUBIOSI ….DACA DISPAR ASTIA PRETURILE SE REGLEAZA SI VOR TRAI MAI BINE SI OAMENII CU VENITURI MICI…
Cine a vazut bon fiscal in pietele de legume fructe? Si ma refer in primul rand la cele de en-gross si apoi la cele cu amanuntul? ANAF?! Institutie europeana,nu?
Diferenta de pret o incaseaza Guliga sa o duca lui Coman de asta anaf-ul nu se implica doar vin alegerile si campania trebuie sponsorizata de acolitii lui coman.Niste cersetori psd.