Gustul clipei din adierea conversaţiei: Serenella Pădurariu - Ziarul de pe Net - Pentru suceveni
Incarcare...
Esti aici:    >  Interviurile ZdpN  >  Articolul curent

Gustul clipei din adierea conversaţiei: Serenella Pădurariu

De    •   Publicat acum 2 ani, 15 septembrie 2015   •   Fara comentarii

Serenella Padurariu De ceva vreme, Destinul îmi joacă feste şi mă loveşte în suflet cu bătăi de imimă. Din pavajul aşternut de viaţă răsar tot mai des socluri, iar din măreţia lor, coboară spre mine îngeri ce mă inundă cu lumină. Sunt oameni al căror suflet este parte din divin, iar dacă se mai putea întâmpla ceva minunat în aceste zile, tot Destinul a zămislit! A făcut s-o întâlnesc pe Serenella Pădurariu, un om de o sensibilitate aparte în care mi-am găsit vibraţia unor preocupări similare. Această rezonanţă m-a adus în situaţia de a-i propune un interviu, iar firescul acceptării lui se bazează, cu siguranţă, forţei Destinului de a dezbrăca în noi aceste afinităţi atât de apropiate, încât, prin simpla lor suprapunere, se ajunge la identitate. Cu această senzaţie am îndrăznit să bat la uşa Serenellei, iar ea mi-a răspuns. Şi aşa ne-am deschis sufletul:

 

  • Dragă Serenella, îţi mulţumesc că mi-ai acceptat acest interviu, mai ales că ştiu că ai refuzat şi reporteri de la „case mai mari”. Poţi să-mi spui de ce tocmai eu?

Există întâlniri predestinate. Nu ştiu dacă artiştii poartă în ei un fel de energie care îi face să se recunoască şi să-şi spună: Et in Arcadia Ego, dar ştiu că aşa a fost când ne-am întâlnit noi pentru că imediat am început să vorbim despre pictură, scris, artişti, despre artă în general, ca şi cum discuţia era o continuare a uneia mai vechi şi nu un prim dialog convenţional între doi oameni care abia s-au cunoscut. Şi a mai fost ceva. Apreciez foarte mult artiştii care alături de talent şi inteligenţă, în orice formă ar fi ambalate, nu doar că pun foarte mult suflet în tot ceea ce fac, dar o fac spre lucrarea binelui şi cu respect pentru cei cu care îşi încrucişează drumul, aşa că nu am considerat că acesta este un interviu, ci doar continuarea dialogului nostru.

 

  • Ce reprezintă arta pentru tine?

Este unul din cele mai minunate lucruri care ţi se poate întâmpla. Să te trezeşti în fiecare dimineaţă ştiind că ai ceva de dăruit. O căutare perpetuă, un fel socratian de ştiu că nu ştiu nimic şi starea asta de neştire mi se pare fascinantă pentru că de fiecare dată descopăr ceva nou, noi forme de exprimare care să lege punţi între oamenii frumoşi la suflet.

 

  • Cum s-a întâmplat ieşirea ta în spaţiul public? Şi mă refer strict la ceea ce te defineşte pe tine ca persoană publică.

N-aş putea spune că sunt o persoană publică. Mă regăsesc într-o absolută clandestinitate. Uneori îmi spun glumind că am greşit secolul şi că mi s-ar fi potrivit mai bine o perioadă mai puţin axată pe goana după senzaţional, imagine etc. Apreciez eleganţa gesturilor, a atitudinii, a exprimării, sensibilitatea şi stilul meu sunt în general clasice, şi totuşi, nu aş putea trăi într-un alt secol, mi-ar lipsi grafica digitală, literatura modernă, jazzul şi suprarealiştii, aşa că încerc să păstrez un echilibru între cele două lumi. Ca o concluzie, cred foarte mult că importantă este opera unui artist, nu imaginea lui publică care poate fi determinată de factori care nu au nicio legătură cu arta. Pentru mine important este ca oamenii să vibreze la ceea ce eu le transmit prin artă.

 

  • Cum s-a clădit formarea ta profesională?

Poate părea curios, dar prima mea opţiune nu a fost pictura, ci limba engleză. Tradusesem Wilderness, volumul de poezii al lui Jim Morrison, şi îmi doream să fiu traducător. Era o perioadă în care învăţam foarte mult, îmi structurasem cursurile în aşa fel încât să alternez învăţatul cu lecturi în limba engleză şi traduceri, iar când luam o pauză, desenam. Nu era ceva nou, am desenat dintotdeauna, pasiune moştenită de la mama care desenează foarte bine. Uneori o ajutam să picteze planşe pentru lecţii, mama este de profesie învăţătoare, sau pictam planşe pentru prietenele mele, tot cadre didactice, dar nu mă gândeam să fac o profesie din pictură. În vara aceea însă, o prietenă, văzând mulţimea de desene mi-a spus: nu crezi că a venit timpul să te apuci serios de lucru? Acela a fost click-ul declanşator şi pictura a trecut pe primul plan. Au urmat mai multe cursuri de artă, ultimul anul acesta, organizat de Universitatea din Madrid, prima expoziţie în Germania, în 1997, şi de atunci totul a decurs firesc.

 

  • De ce ai simţit că trebuie să te exprimi artistic şi prin Grafica digitală?

Un artist trebuie să fie capabil să trăiască la confluența lumii sale interioare cu cea din afară, iar grafica digitală mi s-a părut un mod de exprimare interesant şi inovator. Nu încerc să generez stări comune celor care îmi privesc lucrările, ci să modific ceva în comportamentul lor emoțional. În momentul în care te confrunţi cu o situaţie dificilă de viaţă nu te opreşti din drumul tău şi pierzi timpul întrebându-te de ce, ci faci ce e mai bun din situaţia dată. Grafica mea a fost, într-un fel, o consecinţă a luptei mele cu timpul, ceasul fiind elementul central al lucrărilor mele, o încercare de a-l îmblânzi pe marele nostru vrăjmaş, de a mi-l face aliat, a fost de asemenea un bun prilej de a mă face cunoscută în străinătate participând la mai multe bienale şi trienale de grafică, una din lucrări mi-a fost trecută într-un catalog internaţional, o confirmare că sunt pe drumul cel bun, aşa că am continuat făcând şi grafică de copertă colaborând printre alţii cu Octavian Catilina, Florin Răducanu şi Dalila Cernătescu, Lucian Dumbravă.

 

  • Cum şi când ai debutat în literatură?

Am debutat în 2013, cu volumul de poezii Scambio di ali, ediţie trilingvă, şi în acest an cu romanul Drum în doi, scris împreună cu Octavian Catilina.

 

  • Mi se pare că eşti mai cunoscută în afara graniţelor României?

Da, însă nu a fost un lucru voit. Pur şi simplu aşa s-a întâmplat. Am întâlnit nişte oameni care mi-au făcut bucuria să mă promoveze şi în străinătate.

 

  • Cum s-a născut „schimbul de aripi”, această ediţie trilingvă?

Artur Brand, cel care mi-a scris prefaţa şi mi-a prezentat cartea în Italia, poet şi scriitor italian, m-a invitat să fac parte dintr-un cerc literar italian. Acolo mi-am prezentat prima dată poeziile, reacţiile au fost pozitive, aşa că am hotărât să le public după ce au fost supervizate şi de domnul Riso, italian şi dânsul, profesor universitar de literatură. Traducerea în română şi engleză a venit după ce prietenii mei români şi englezi, nevorbitori de italiană, şi-au exprimat dorinţa de a-mi citi poeziile. Le-am tradus împreună cu Octavian Catilina. Nu ştiu dacă aceasta este traducerea perfectă, vorba aceea: Traduttore traditore, sper însă că am reuşit să păstrăm esenţa poeziilor.

 

  • Am înţeles că parcurgi un proiect în tandem cu un scriitor din Marea Britanie. Îmi poţi oferi câteva detalii?

Şi pe Octavian Catilina l-am cunoscut tot într-un cerc literar. Este român, locuieşte de 21 de ani în Londra unde lucrează ca finanţist la o companie multinaţională. Cu toate că literatura este marea lui dragoste a absolvit Facultatatea de comerţ, specializarea turism, şi s-a îndreptat spre scris mult mai târziu. Este un poet şi un scriitor nu doar foarte talentat, ci şi original, a publicat un volum de poezii şi este în faza de editare a două romane pe care le va publica în curând, iar colaborarea noastră a început cu o provocare pe care ne-am adresat-o unul altuia, aceea de a scrie. Un duel literar purtat cu capitole pe post de arme, după cum spunem şi în prefaţa cărţii, duel care a dus la naşterea romanului Drum în doi al cărui prim volum l-am publicat anul acesta. Întâlnirea cu Octavian Catilina a fost o altă întâlnire predestinată, fiind cea care mi-a deschis porţile către proză.

 

  • Poţi să ne dezvălui şi alte colaborări din plan artistic?

Una din colaborările de suflet a fost cea cu Florin Răducanu, pianist, compozitor și profesor. În anul 2009 a fost singurul muzician din România care a fost invitat să concerteze în Festivalul “George Enescu” cu propria sa orchestră, acest concert s-a materializat într-un CD de a cărui grafică m-am ocupat. Am colaborat de asemenea şi la ediţia din 2012 “Art Factory“ Gala pentru care am creat grafica posterului, a caietului de prezentare şi a diplomelor şi la cea din 2013, Celebrating UNESCO International Jazz Day. Un artist desăvârşit, un om extraordinar, o colaborare care a contribuit foarte mult la evoluţia mea artistică.

 

  • Şi o întrebare care ar fi trebuit să fie printre primele: câte limbi străine cunoşti? Cum le-ai învăţat?

Cunosc cinci limbi străine. Despre engleză am povestit deja. Italiana a fost o încununare a dragostei pentru cultura italiană, insuflată de părinţii mei, cred însă că este şi un fel de moştenire genetică, tatăl meu, profesor de limba română, are ca specializare secundă limba latină, una din pasiunile sale. Germana am învăţat-o pentru că fratele meu Sorin, care nu mai este printre noi, o vorbea perfect şi eram atrasă de cărţile pe care le citea. La început nu mi-a plăcut, mi se părea cazonă, am îndrăgit-o abia atunci când am descoperit filozofia şi poezia germană. Franceza am studiat-o câţiva ani la şcoală, apoi am hotărât să o aprofundez, iar spaniola am învăţat-o în perioada de convalescenţă după o pneumonie când medicul mi-a interzis să pictez şi cum în acel moment citeam Pessoa, Borges, Sabato am considerat că e o idee bună de a-mi ocupa timpul. Nu mi s-a părut dificil să învăţ singură o limbă străină, cred că aşa cum unii dintre noi au înclinaţii spre ştiinţele exacte, la mine e vorba despre o înclinaţie spre partea umană.

 

  • Ce părere ai de reluarea Cenaclului Literar „Eugen Lovinescu” de la Fălticeni? Vei participa?

Este o iniţiativă mai mult decât binevenită. Întotdeauna este nevoie de un loc unde să se poată manifesta cei care scriu. Prezenţa mea ţine de mai mulţi factori şi nu aş vrea să fac o promisiune pe care să nu o pot onora. Dar vă voi fi alături cu gândul meu bun.

 

  • Ţin să te asigur că la ediţia din 8 octombrie voi căuta să prezint câteva din poeziile tale. Eşti de acord?

Bineînţeles că sunt de acord. În acest fel voi fi şi eu prezentă. Mulţumesc pentru oportunitate.

Serenella Padurariu - pictura

  • Ce mai lucrezi în domeniul plastic? Ne vei oferi nişte surprize în viitorul apropiat? Când?

În momentul de faţă încerc să îmblânzesc nişte culori povestind despre mare, un proiect la care lucrez de câţiva ani, intitulat Culori de mare. Sper ca anul viitor să organizez o expoziţie.

 

  • La ce surprize să ne mai aşteptăm din partea ta în domeniul literar?

Am terminat de editat romanul meu m & M – O iubire ciudată, am făcut şi grafica pentru copertă, îl voi publica anul viitor. Scriu deja la cel de-al doilea roman, am şi două volume de poezii în pregătire, de data aceasta în limba română, urmează al doilea volum din Drum în doi. Tot ce îmi doresc este să-mi dea Dumnezeu sănătate să le pot finaliza.

 

  • Cum reuşeşti să „decuplezi” poetul de pictor atunci când creezi? Sunt separabile?

Nu sunt separabile cele două stări, se armonizează şi mi se pare normal să le variez. N-am simţit niciodată că nu mai am nimic de spus, nu există un punct în care să-ţi spui că s-a terminat, astfel că şi poetul şi pictorul din mine au suficiente resurse pentru a se exprima.

 

  • Îţi mulţumim că ne-ai primit în casa ta şi ne-ai oferit câte un pic din inima ta, pentru că noi aşa ţi-am descoperit sufletul! Şi nu mă refer neapărat la faptul că un artist, respectiv poet, işi lasă câte un pic din sufletul său pe pânza de pe şevalet sau pe foaia de hârtie de scris…

Cu multă plăcere. Şi eu vă mulţumesc amândurora că mi-aţi oferit posibilitatea de a povesti şi de a mă povesti.

 

 

Gabriel Todică

Gina-Maria Todică

15.09.2015

ZdpN: www.ziaruldepenet.ro

    Print       Email
  • Publicat: acum 2 ani, 15 septembrie 2015
  • de:
  • Ultima modificare: septembrie 16, 2015 @ 12:04 am
  • Sub: Interviurile ZdpN, Ştiri locale, Toate articolele
  • Termene si conditii:

    • Raspunderea penala sau civila pentru articolele de pe acest site apartine exclusiv autorilor. In cazul in care cineva se simte lezat, poate trimite un drept la replica care va fi publicat in articolul respectiv.
    • ZiaruldepeNet.ro si administratorii sau reporterii/moderatorii ziarului online nu raspund din punct de vedere juridic pentru continutul comentariilor vizitatorilor.
    • Responsabilitatea pentru comentariile postate revine in totalitate utilizatorului care beneficiaza de serviciul de a putea posta un comentariu.
    • Comentariile cu jigniri sau continut vulgar vor fi sterse, iar utilizatorul nu va mai beneficia de acest serviciu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Imagine cod de securitate

*

Please copy the string 1668zY to the field below:

Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com