Reunirea "găștilor" de condeieri ale Fălticeniului - Ziarul de pe Net - Pentru suceveni
Incarcare...
Esti aici:    >  Editorial  >  Articolul curent

Reunirea “găștilor” de condeieri ale Fălticeniului

De    •   Publicat acum 2 ani, 11 august 2015   •   1 comentariu

todirel calugarita august 2015            O propunere mai veche, venită de la o personalitate locală (şi, cum vom vedea mai la vale, nu numai) potrivită, este pe cale să se concretizeze, miercuri, 12 august 2015, începând cu ora 11 :30, la Biblioteca municipală « Eugen Lovinescu » din Fălticeni.

Iată invitaţia primită de la poetul şi scriitorul Alexa PAŞCU:
http://www.ziaruldepenet.ro/2015/07/31/invitatie-la-cultura-3/

De ce la Fălticeni ?

Este vorba de reînfiinţarea Cenaclului literar « Eugen Lovinescu », o iniţiativă demnă de a fi tratată cu toată seriozitatea de către condeierii din zona Fălticeni. Şi nu doar pentru că sucevenii par a ne uita în afara Societăţii Scriitorilor Bucovineni sau a revistei « Bucovina literară » pe noi, cei de dincoace de Şomuzu Mare, nemângâiaţi de gândul că n-am fost şi noi, măcar o dată-n viaţă, nu-i aşa ?, « supuşi austrieci ». Nici pentru că, în ultima vreme, manifestări culturale de amploare, care să reunească lumea scriitoricească din zonă, s-au petrecut mai ales pe la Petia şi Buneşti, legate de reîntoarcerile acasă ale inimosului poet Mihai LEONTE. Unde mai pui că e cam multă vreme de când cărţile fălticenilor nu mai sunt prezentate, nici măcar când lansările se fac în localitate, de către fălticeneni – prin ei înşişi !

 

De ce reînfiinţare ?

Proiectul este lăudabil şi pentru că îşi propune să reînnoade legăturile cu trecutul, în perioada de la finele anului 1968 (21 decembrie, dacă e să-l credem pe regretatul Vasile NISTOREASA, secretar literar al grupului de literaţi) şi până după anul 1973, sporadic mai târziu, fiinţând – la Casa de cultură Fălticeni – cenaclul cu acelaşi nume, condus câteva luni de profesoara Mioara GAFENCU, apoi,  din noiembrie 1972, de regretatul profesor si scriitor V.G. POPA (îndrumătorul lui Nicolae LABIŞ, de pe vremea când marele poet era elev la « Nicu Gane ») şi, din martie 1973, de profesorul Nicolae STURZU. Dacă există un mare câştig al acestor ani, lumea culturală fălticeneană îl poate decela citind numele unor foşti membri ai grupării literare: Ştefan Sorin GOROVEI, Elena ŞTEFOI, Geo NICHITA, Vasile SCUTĂREANU, Alexa PAŞCU, Nicolae STURZU, Dan DASCĂLU ş.a.

 

Unul dintre aceştia, Alexa PAŞCU, predat aproape cu totul în braţele scrisului, după ce s-a pensionat de la BCR Fălticeni, ne îndeamnă să defrişăm pădurea uitării – operaţiune ce se face cu gândul şi cu condeiul sau, mai nou, cu tastele şi este cum nu se poate mai nimerită la un popor degrabă uitător. Din ceea ce putem constata, dânsul s-a apucat temeinic de aceasta, volumele sale de versuri, proză scurtă, roman, memorialistică sau piese de teatru putându-se constitui drept mărturie. Mai cu seamă că unele au fost premiate, în ultimii ani, pe la diverse festivaluri din ţară. Prin urmare, omul potrivit a găsit locul nimerit, la bibliotecă, pentru a pune în practică, sprijinit de lumea culturală fălticeneană, un proiect deosebit.

 

De ce nu reînfiinţare, ci doar înfiinţare ?!

Câteva observaţii vom face, totuşi. În primul rând, referitor la numele cenaclului, cred că mai potrivit ar fi « E.Lovinescu », decât « Eugen Lovinescu », dat fiind că (şi aici o citez pe Monica Lovinescu, din « Interviuri pariziene », Revista Contrafort, 2002) : « spun E.Lovinescu, fiindcă nu-i plăcea prenumele Eugen şi se supăra când îl chemai astfel. Aşa îşi semna toate cărţile – E.Lovinescu. Numai cele de tinereţe apăreau cu prenumele întreg ».

 

Mai apoi, că nu e musai să reînfiinţezi un cenaclu ce a fost mai tot timpul sub supravegherea, chiar dacă laxă, a securităţii. Nimeni nu neagă importanţa, pentru literatură română, a uriaşei personalităţi a criticului fălticenean. Dar nimeni nu neagă nici aportul deosebit al întregii stirpe a Lovineştilor, nume împrumutat de tatăl lui Eugen Lovinescu, deputat şi senator liberal în mai multe mandate, de la rudele sale din Rădăşeni, gospodari de renume, din rândul cărora s-au format preoţi şi primari. Aşadar, mult mai potrivit ar fi să i se spună Cenaclul literar « Lovineştii ».

 

Poate şi pentru că e bine să ne despărţim de trecut, nu râzând ca marxiştii, ci rememorându-l. Ne vom putea aminti, astfel, că E.Lovinescu s-a pronunţat fără echivoc împotriva sovieticilor, declarând că se va sinucide dacă vom fi invadaţi de comunişti. Noroc că (sic !), decedând în 1943, n-a mai apucat anii postbelici, fiindcă ar fi fost târât în închisori – măcar pentru că a refuzat să militeze pentru socialism-comunism. Pentru o vină mai mică, aceea de a nu-şi fi convins fiica, pe Monica Lovinescu, să renunţe la criticile aduse, pe unde scurte, regimului comunist, fosta soţie a criticului, Ecaterina Bălăcioiu, a fost monitorizată de Securitate, i s-a confiscat imobilul (mai puţin o cameră) şi biblioteca, i-au fost arse cărţile, a fost arestată la 71 de ani, condamnată la 18 ani de temniţă grea (la Uranus, Malmaison, Jilava), refuzându-i-se administrarea de medicamente – fapt ce i-a cauzat moartea.

 

Mai norocoasă ( ?), Monica Lovinescu a părăsit lagărul comunist la vreme, în 1947, împreună cu Virgil Ierunca, urmând principiul « fie pâinea bună, rea,/ tot mai bine…-i la Paris !» şi ducându-şi restul vieţii printre străini, vizitată adesea de chipuri prietenoase, trimise de Securitate, pentru rapoarte. Nici nepoţii de frate ai lui E.Lovinescu n-au fost favorizaţi de vechiul regim, Vasile Lovinescu, spre exemplu, ajungând ca abia la 76 de ani să-şi publice singulul volum antum, « Al patrulea hagialâc »(1981).

 

Prin urmare, am fi mai rezervaţi în a admite că e necesară reînfiinţarea, cu oameni vechi, obedienţi mai-marilor acelor zile şi aflaţi prea sub vremi (iar aici nu e vorba de toţi membrii fostului cenaclu, ci mai mult de cei trecuţi la ş.a.), a unei grupări literare ce-şi propune, pesemne, să fie în pas cu timpurile.

 

Îmi exprim, totodată, speranţa că lumea scriitoricească va fi cruţată de prezenţa acelor muncitori intelectuali, năimiţi în funcţii de politicienii locali, pe la muzee sau pe la biblioteca fălticeneană, menirea lor părând a fi, mai degrabă, să ducă de râpă singurul lucru care mai viază, inexplicabil, în zonă : amintirea oamenilor deosebiţi ce au răsărit din acest pământ.

 

În ceea ce priveşte activitatea viitoare a grupării ce stă să se înfiripe, Ziarul de pe Net e gata să o împărtăşească şi cititorilor săi, în cazul că aceasta va suscita interesul. Fapt de care nu se cade să ne îndoim !

 

 

Todirel CĂLUGĂRIŢA

todirel@ziaruldepenet.ro

 

            Ziarul de pe Net         

    Print       Email
  • Publicat: acum 2 ani, 11 august 2015
  • de:
  • Ultima modificare: august 13, 2015 @ 12:14 pm
  • Sub: Editorial, Ştiri locale, Toate articolele
  • Termene si conditii:

    • Raspunderea penala sau civila pentru articolele de pe acest site apartine exclusiv autorilor. In cazul in care cineva se simte lezat, poate trimite un drept la replica care va fi publicat in articolul respectiv.
    • ZiaruldepeNet.ro si administratorii sau reporterii/moderatorii ziarului online nu raspund din punct de vedere juridic pentru continutul comentariilor vizitatorilor.
    • Responsabilitatea pentru comentariile postate revine in totalitate utilizatorului care beneficiaza de serviciul de a putea posta un comentariu.
    • Comentariile cu jigniri sau continut vulgar vor fi sterse, iar utilizatorul nu va mai beneficia de acest serviciu.

1 comentariu

  1. Viorica spune:

    Mulțumim celor ce ne amintesc și ne ajută să păstram în suflet frumusețea slovelor scrise și a mânuitorilor de condei! Și nu puțini. Din trecut, din prezent, pentru viitor…
    Mulțumim dl. Todirel pentru că ne țineți la curent cu multe, multe, multe…Mulțumim deopotrivă și celorlalți colaboratori!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Imagine cod de securitate

*

Please copy the string GKTsZk to the field below:

Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com