Fălticenenii și Unirea de la 1859 (II) - Ziarul de pe Net
Incarcare...
Esti aici:    >  Ştiri locale  >  Articolul curent

Fălticenenii și Unirea de la 1859 (II)

De    •   Publicat acum 5 ani, 24 ianuarie 2015   •   Fara comentarii

UNIREAUn brav luptător pentru Unirea de la 1859

Toader Grumăzescu

 

 

În lupta pentru unire, rădășenii au avut un loc aparte. Din Comitetul Ținutal al Unioniștilor constituit în 1856 la Fălticeni, au făcut parte și trei săteni din Rădășeni: Toader Grumăzescu, Petrea Mazilu și Toader Sir Pavel a Oanei. După 1859, Toader Grumăzescu ajunge primar al satului și deputat în parlament. A fost unul dintre prietenii lui Vodă Cuza și al primului ministru Mihail Kogălniceanu. Înalți demnitari au vizitat atunci satul.

Toader Grumăzescu a trăit între anii 1828 – 1893. A fost primarul comunei și în timpul divanurilor ad-hoc, interpret între deputații țărani și deputații boieri; asta la vârsta de 31 de ani.

Toader Grumăzescu știa carte și a avut un scris de o rară frumusețe, cu litere chirilice. Învățase carte la Brusturi, la școala lui Alecu Balș, cu învățătorul Nicolae Nanu, de care povestește Creangă în amintirile sale.

Se purta îmbrăcat în portul satului și era prieten bun cu Mihail Kogălniceanu, căruia i-a scris în mai multe rânduri despre năcazurile suferite de țărani de la V. Canta, stăpânul moșiei Rădășeni.

Îndată, după 24 ianuarie 1859, Toader Grumăzescu adună locuitorii satului Rădășeni, la primărie și în fața tuturor scoate „biciul”, instrumentul „oficial” de tortură al țărănimii și-l rupe în bucăți ca semn al libertăților ce urmau să vină.

În anul unirii, la 1 ianuarie 1860, Toader Grumăzescu cu o ceată de țărani din Rădășeni, hotărăște să plece la Ruginoasa unde aflaseră că venise domnitorul Cuza pentru a petrece Anul Nou. Iarna era aspră, distanța mare dar se îmbracă bine cu toții cu cojoace de oaie, își puseră pe deasupra mantale de pănură lungi până în pământ, cu glugă lucrate în casă și bătute bine la piua de la Sasca și… hai la drum! Au luat și o sanie cu merinde.

Când ajung la Ruginoasa, curtea Palatului Domnesc, era plină de sănii luxoase cu boieri și cucoane îmbrăcați în blănuri scumpe. Veste pentru toți că Vodă Cuza nu primește pe nimeni.

            „-Ci ni facim bădică Toader?”, se întrebau camarzii.

„-Țineți-vă după mini, că deschid eu calea.” Și dând cu coatele în stânga și în dreapta își face loc printre boieri și ajunge la scările palatului.

Acolo pe cine-l întâlnește? Pe colonelul Piseschi, aghiotantul lui Vodă, care-l cunoștea pe Toader al nostru de la Iași cu ocazia luptei pentru unire.

            „-Ce faci Toader?”, îl întrebă colonelul.

„-Am vinit cu câțiva rădășăni de-ai mei să-l urăm pi Măria sa.”

Colonelul se duce, îl anunță pe Vodă Cuza iar acesta îi primește, stă de vorbă îndelung cu ei întrebându-i de nevoile care-i apasă, îl recunoaște pe Toader Grumăzescu, dă apoi mâna cu toți țăranii pe care aceștia i-o sărută ca unui părinte și-i petrece până la ieșire. Dar când ies în ogradă, ce să vadă, nu mai era o sanie. Boierii înciudați că nu au fost primiți de Cuza, ci numai țăranii din Rădășeni, au plecat mânioși.

Dar lupta cea mai grea a dus-o Toader Grumăzescu cu proprietarul de pe vremuri a Rădășenilor, V. Canta. Avea cu el conflicte, întrucât se împotrivea de a face zile de clacă. Le plătea, dar nu voia să le facă și asta îl înfuria pe Canta.

Într-o zi. acesta îl cheamă la curtea lui din Fălticeni, dar Toader nu se duce singur, ci cu un grup de țărani prieteni, iar atunci când grădinarul îl invită în casă, refuză, spunând să iasă boierul afară. Canta iese și, plimbându-se printre straturi, îi făcea morală lui Toader, iar atunci când nu i-a convenit un răspuns al acestuia. i-a dat o plamă.

Prietenii lui Toader de la poartă au intrat în curtea boierului și au prins a arunca cu bolovani, strigând:

            „-Tâlharule! Trăiești și te îmbogățești din munca noastră?”

Canta intră în casă și se ascunde. Rădășenii au mers apoi în frunte cu Grumăzescu la ispravnic, să se plângă de asprimea la care sunt supuși. Dar, se putea ca dreptatea care li s-a făcut să fie alta, decât aceea care se făcea în acea vreme țăranilor?

Desigur că nu. Rădășenii veniți cu Grumăzescu au fost băgați la închisoare pe 6 zile ca răzvrătiți și nesupuși privilegiilor boierești. A fost anunțat, însă, Mihail Kogălniceanu care a dat ordin ca imediat să fie eliberați. Poetul N. Beldiceanu scrie următoarele versuri, referindu-se prin „Toader” la Grumăzescu.

„Ei sunt ca toți românii, isteți, voinici și harnici

Și ca toți moldovenii, la inimă sunt darnici

De șoimul ce trăiește sub bradul muntenesc

De Toader cel cuminte și se povățuiesc.”

În curtea vechii citorii a lui Ștefan Tomșa, din Rădășeni, sub un modest monument de piatră, se odihesc rămășițele pământești ale vrednicului luptător pentru unire și libertatea țărănimii care a fost T. Grumăzescu, decedat la 12 ianuarie 1898.

 

Vrajitoru Eugen 2

 

de Eugen Neculai VRĂJITORU

    Print       Email
  • Publicat: acum 5 ani, 24 ianuarie 2015
  • de:
  • Ultima modificare: ianuarie 24, 2015 @ 10:10 am
  • Sub: Ştiri locale, Toate articolele
  • Termene si conditii:

    • Raspunderea penala sau civila pentru articolele de pe acest site apartine exclusiv autorilor. In cazul in care cineva se simte lezat, poate trimite un drept la replica care va fi publicat in articolul respectiv.
    • ZiaruldepeNet.ro si administratorii sau reporterii/moderatorii ziarului online nu raspund din punct de vedere juridic pentru continutul comentariilor vizitatorilor.
    • Responsabilitatea pentru comentariile postate revine in totalitate utilizatorului care beneficiaza de serviciul de a putea posta un comentariu.
    • Comentariile cu jigniri sau continut vulgar vor fi sterse, iar utilizatorul nu va mai beneficia de acest serviciu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please copy the string HHHQHz to the field below: