Conflict și mediere (III) - Ziarul de pe Net - Pentru suceveni
Incarcare...
Esti aici:    >  Avocat  >  Articolul curent

Conflict și mediere (III)

De    •   Publicat acum 3 ani, 6 octombrie 2014   •   Fara comentarii

IMG_20140424_223329

Mediator autorizat drd. Constantin Mihalescu

vicepreşedinte filiala Suceava a Camerei Mediatorilor din România 

3.Conflict şi intervenţie

 

Despre tipuri de conflicte şi intervenţii posibile în aplanarea sau stingerea acestora s-au făcut clasificări şi s-au scris biblioteci întregi. În lucrarea „Filosofia medierii”, autorul Zeno Daniel Şustac identifică următoarele tipuri de conflicte: conflicte organizaţionale, conflicte sociale, conflicte de muncă, conflicte de interese, conflicte ideologice, conflicte diplomatice, conflicte armate, conflicte internaţionale, conflicte biologice, conflicte culturale, conflicte familiare, conflicte financiare[1]. Autoarea Diana-Ionela Ancheş[2] în lucrarea „Medierea în viaţa social-politică”, invocând literatura de specialitate[3] care, a conturat opinia că, în fapt, „conflictele apar în momentul recunoaşterii intereselor şi valorilor divergente ori incompatibile”, consideră că, raportat la această caracteristică „se pot distinge trei tipuri de conflict: conflictul de conţinut, conflictul de relaţie şi conflictul mixt ( de conţinut şi de relaţie)”. Autorii români cum ar fi: Ştefan Boncu[4], E. A. Botezat, E. M. Dobrescu, M. Tomescu,[5], au dezvoltat în lucrările lor această problematic a conflictului.

În lucrarea „Modalităţi alternative de soluţionare a conflictelor (ADR)”, autorii Zeno Daniel Şustac  şi Claudiu Ignat au propus o clasificare a conflictelor după criteriul efortului alocat în vederea stingerii sau atenuării lor.

Scopul acestei lucrări nu este însă de a arăta care din aceste clasificări sunt mai bune sau mai puţin bune. Pentru a fi în acord cu tema lucrării am preluat clasificarea clasică şi intervenţia posibilă realizată de un mediator făcută de Christopher W. Moore [6]în lucrarea sa „The mediation Process”.

Conflictele de valori sunt cauzate de:

– criterii diferite de evaluare a ideilor sau a comportamentului;

– scopuri valoroase exclisiv din punct de vedere intrinsec;

– feluri diferite de a trăi, ideologii sau religii.

Intervenţii posibile legate de conflictele de valori:

– evitarea definirii problemei în termeni de valoare;

– permiterea părţilor să se pună de acord şi să nu fie de acord;

– crearea de sfere de influenţă în care un set de valori este dominant;

– căutarea scopurilor super-ordonate pe care toate părţile le împărtăşesc.

Conflictele relaţionale sunt cauzate de:

– emoţiile puternice;

– percepţiile greşite sau stereotipurile;

– comunicarea proastă sau lipsa totală a comunicării;

– comportamentul negativ repetat.

Intervenţiile posibile pentru restabilirea relaţiilor

– controlarea exprimării emoţiilor prin proceduri, reguli de bază, întâlniri premergătoare etc.

– promovarea exprimării emoţiilor legitimând sentimentele şi oferind un proces;

– clarificarea percepţiilor şi construirea de percepţii pozitive;

– îmbunătăţirea calităţii şi cantităţii comunicării;

– blocarea comportamentului negativ repetat prin schimbarea structurii;

– încurajarea atitudinilor pozitive de rezolvare a problemelor.

Conflictele legate de date sunt cauzate de:

– lipsa informaţiilor;

– neinformarea;

– punctele de vedere diferite referitoare la ce este relevant;

– procedurile diferite de evaluare.

Intervenţiile posibile pentru date:

– ajungerea la un acord cu privire la care date sunt mai importante;

– punerea de acord cu procesul de colectare a datelor;

– dezvoltarea criteriilor comune pentru evaluarea datelor;

– folosirea de experţi pentru a câştiga o altă opinie sau pentru a ieşi din impas.

Conflictele de interese sunt cauzate de:

– perceperea supraevaluată a intereselor actuale;

– interesele procedurale;

– interesele psihologice.

Intervenţii posibile bazate pe interese:

– concentrarea pe interese şi nu pe poziţii;

– căutarea de standarde obiective şi criterii pentru îndrumarea dezvoltării soluţiei;

– dezvoltarea soluţiilor integrative care se adresează nevoilor tuturor părţilor;

– căutarea modurilor de a se extinde opţiunile sau resursele;

– dezvoltarea compromisurilor pentru a satisface interese de diferite puteri.

Conflictele structurale sunt cauzate de:

– prototipuri distructive de comportament sau interacţiune;

– controlul inegal, proprietatea, sau distribuirea resurselor;

– puterea inegală şi autoritatea;

– factorii geografici, fizici sau de mediu care împiedică cooperarea;

– constrângeri temporale.

Intervenţiile structurale posibile:

–  definim clar şi schimbăm rolurile;

– înlocuirea prototipurilor de comportament distructiv;

– redistribuirea proprietăţii sau controlul resurselor;

–  stabilirea unui proces corect şi acceptabil reciproc de luare a deciziilor;

– schmbarea procesului de negociere din tocmire poziţională în tocmire bazată pe interese

– modificarea mijloacelor de influenţă folosite de părţi folosind mai multă convingere;

– schimbarea relaţiei fizice şi de mediu a părţilor prin apropiere sau depărtare;

– modificarea presiunilor exterioare asupra părţilor;

– schimbarea constrângerilor temporale o anumită perioadă de timp.

Christopher W. Moore , concluzionează în lucrarea mai sus citată  că „ dacă efectul dorit nu este obţinut, intervenientul poate respinge abordarea specifică ca fiind ineficientă şi poate încerca alta. Dacă mai multe intervenţii bazate pe o teorie nu funcţionează, intervenientul poate trece la altă teorie şi poate începe testarea încercare-eroare din nou. Ciclul de construire şi testare a ipotezelor este procesul de bază pentru intervenţie şi pentru rezolvarea conflictului.”

Este recomandabil aşadar, ca în cazul oricăruia dintre tipurile de conflicte enunţate să se încerce împăcarea părţilor cunoscându-se faptul că, nu întotdeauna, manifestările exterioare nu coincid cu voinţa lor interioară. Indiferent de situaţie, mediatorul trebuie să intuiască tipul de conflict în vederea ajungerii părţilor la o înţelegere reciproc avantajoasă şi acceptabilă pentru părţile implicate în respectivul conflict.

[1] Zeno Daniel Şuştac,, „ Filosofia medierii”, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p.24.

[2] Diana-Ionela Ancheş,  „Medierea în viaţa social-politică”,  Ed. Universitară, Bucureşti, 2010, p.21.

[3] A.Kruse, Third-party roles in conflict management. Training and Development, 49, 5, 1995, p.74-77.

[4] Ştefan Boncu, Negocierea şi Medierea, Perspective psihologice, Institutul European, Iaşi, 2006, p. 26

[5] E. M. Dobrescu, M. Tomescu,  Dicţionar de comunicare, negociere şi mediere , ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, op. cit., p. 37

[6] Christopher W. Moore , „The mediation Process”, p.70                                                                                      

    Print       Email
  • Publicat: acum 3 ani, 6 octombrie 2014
  • de:
  • Ultima modificare: octombrie 6, 2014 @ 12:04 am
  • Sub: Avocat, Ştiri locale, Toate articolele
  • Termene si conditii:

    • Raspunderea penala sau civila pentru articolele de pe acest site apartine exclusiv autorilor. In cazul in care cineva se simte lezat, poate trimite un drept la replica care va fi publicat in articolul respectiv.
    • ZiaruldepeNet.ro si administratorii sau reporterii/moderatorii ziarului online nu raspund din punct de vedere juridic pentru continutul comentariilor vizitatorilor.
    • Responsabilitatea pentru comentariile postate revine in totalitate utilizatorului care beneficiaza de serviciul de a putea posta un comentariu.
    • Comentariile cu jigniri sau continut vulgar vor fi sterse, iar utilizatorul nu va mai beneficia de acest serviciu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Imagine cod de securitate

*

Please copy the string eDBU7h to the field below:

Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com