Transfăgărăşanul şi şoseaua de centură a Sucevei…
de Teodor PUȘCAȘU
Cum trece timpul… se împlinesc 40 de ani de la inaugurarea Transfăgărăşanului, drumul realizat cu mare avânt şi, evident, cu costuri uriaşe de regimul comunist al lui Ăl Bătrân.
Luna trecută am parcurs o parte din şoseaua care taie de la nord la sud Munţii Făgăraş, am prins o zi splendidă, am ajuns la cascadă, la lacul Bîlea şi la tunel, am admirat natura şi lucrarea omului şi m-am întrebat cum dracu’ 90 de kilometri au putut fi realizaţi în 4 ani de zile, iar la Suceava autorităţile vechi şi noi se chinuie de vreo 6 anişori să termine un mizilic de şosea de centură şi nu mai reuşesc. Ba chiar pe centură se merge “pe minus”, se mai fură ba un capac de canal, ba o balustradă, lucruri de mare trebuinţă la casa oricui.
La vremea lui, Transfăgărăşanul a înghiţit de toate : vieţi, dinamită, utilaje, a fost mândria regimului comunist şi rămâne o veritabilă carte de vizită. Ne place nespus să-i plimbăm pe străini pe Transfăgărăşan, să le arătăm cât de gospodari suntem şi cum ştim noi să ne preţuim ţara… Pe furiş mai aruncăm o pungă din viteza maşinii, ne scriem numele pe stânci sau facem un grătar în apropierea apei, că, deh, avem tot dreptul la un concediu tihnit.
Chiar dacă trecerea e cam bruscă, în ceea ce priveşte ruta ocolitoare a Sucevei rămâne cum am vorbit, adică ca în tren… Şantier fără utilaje şi fără muncitori, contract reziliat, o întreagă nebuloasă căreia nimeni nu îi mai dă de capăt.
TEODOR PUŞCAŞU