ARTA ALTFEL: Suprarealism cu iz antropomorf

Iustinian Ghita - Beethoven - the sound of silence - work in progressApropierea creaţională a lui Iustinian Ghiţă de cea a lui Salvador Dali este cât se poate de evidentă. Suprarealismul din lucrările sale transpiră din fiecare por al pânzei. Dacă Salvador Dali a fost un deschizător de drumuri în pictură, cu acest curent artistic, având şi abordări cu caracter de iluzie în arta suprarealistă, Iustinian Ghiţă desăvârşeşte acest act ceaţional aducându-i accente noi. Iluziile cu caracter antropomorf sunt mult mai prezente, fiind chiar o ţintă predilectă, autorul chiar precizând că „după atâţia ani de ignoranţă, pot să văd şi eu acum iluziile”, având o revelaţie asupra acestui tip de abordare artistică de factură relativ recentă.

Iustinian Ghiţă s-a născut în 1980 în România, într-o familie de pictori. În prezent locuieşte şi lucrează în Munchen, Germania. Operele sale pot fi găsite în Stitched Panoramacolecții de artă private și publice și au fost expuse în numeroase expoziții din întreaga lume. Ca artist plastic, el consideră că o mare parte din activitatea sa constă în a tranzita realitatea imediată către suprarealism, transfigurând și acceptând iluzia realităţii pe pânzele sale. Putem exemplifica acestea atât prin tabloul prezentat în lucru – „Beethoven, the sound of silence” – dar şi prin acest „vis al pescarului” („A fisherman’s dream”). Dacă în primul tablou iluzia se concentrează mai cu seamă pe chipul femeii, în al doilea mâinile sunt cele ce sunt vizate, provocând puternic imaginaţia privitorului.

Iustinian Ghita - Surreal-art-illusion

Dincolo de cromatica deosebită şi armonia creată în spaţiul expoziţional, Iustinian reuşeşte o performanţă deosebită prin crearea unor iluzii de tip „upside-down”. Astfel găsim la acest artis lucrări în care latura suprarealistă, combinată cu iluzia cu caracter antropomorf, este împinsă la extrem. Deţine tablouri ce ar trebui să fie înzestrate cu două agăţători, şi nu din cauza unei posibile mase prea mari, ci pentru că el poate fi admirat cu acelaşi interes în două poziţii distincte. Prin rotirea tabloului la 180 de grade (cu susul în jos), se poate admira foarte lesne o cu totul altă imagine. De fapt e aceeaşi imagine, dar prin rotirea ei, creierul privitorului este forţat să descopere altceva ce până atunci nu şi-ar fi putut imagina că există. Pentru privitor aceasta manevră îl determină să constate că se află în faţa unei revelaţii şi cu siguranţă îi va provoca o reacţie de uimire. Exersaţi această senzaţie pe tabloul prezentat mai sus! Am dreptate?

Iar dacă 180 de grade vi se pare prea mult, încercati ceva mai uşor, doar la 90 de grade, „The inner child – Surreal art”:

Stitched Panorama

Gabriel TODICĂ
Ziarul de pe Net

29.12.2013

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please copy the string c2Esqb to the field below: